agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2954 .



Hotul de culori
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [iachy ]

2006-10-17  |     | 






Primul lucru la care se gîndi chiar înainte de a se coborî din pat, o ceașcă de cafea. Parcă îi simți deja aroma... și zîmbi. Drumul dintre dormitor și bucătărie, i se păru cel puțin ciudat. Perții casei aveau culoarea mov, parchetul era albastru și ușile... ușile erau portocalii. Crezu că încă mai visează. Umplu cu apă ibricul de cafea și îl puse pe aragaz. „Măi să fie! De cînd curge la robinet apă verde?”
Încercă să-și amintească ceva din seara trecută. Poate dormise la o prietenă și acum, somnoroasă cum era, uitase complet. Arunca o privire către pervazul de la geam unde știa că așezase violetele africane. Pe acelea le-ar recunoaște oricînd.
Da, erau acolo... doar că... frunzele aveau culoarea roșie... iar florile ...
Închise ochii. Nici nu vroia să se gîndească... cineva a amestecat culorile... le-a revășit. Dar cine...? Cine ar putea face așa ceva? Apa verde începu să clocotească în ibric...
„Mă întreb, ce culoare o avea cafeaua? Deschise încet borcanul în care ținea cafeaua. Mînile îi tremurară ușor... Răsuflă ușurată: s-a terminat! Nu mai am cafea. Îi veni să rîdă... un rîs nervos...
Se îmbrăcă repede cu un tricou și o pereche de blugi... fără să se privească în oglindă. Poate că nici nu avu curaj. Piața era destul de aproape așa că nu apucă să se gîndească prea mult. „Trebuie să fie o farsă!”
În piață merele, portocalele, cartofii și varza aveau toate aceeași culoare. Parcă ar fi fost scăldate în cerneală.
- Aș dori un pachet de cafea. Dar vă rog, să aibă culoarea obișnuită.
Vînzătorul o privi preț de cîteva secunde apoi îi făcu semn cu mîna să se apropie.
- Ați observat și dumneavoastră? Culorile au revenit la normal. Așa cum erau înainte. L-au prins pe hoț. A fost dat în vileag...
- Care hoț?! Despre ce vorbiți?
- Un grădinar. Lucra în timpul liber ca vopsitor. Se pare că era nemulțumit de culoarea florilor sale din grădină.
- Știți ce? Cred că nu o să mai beau cafea. Mulțumesc.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!