agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-06 | |
Ați încercat vreodată să priponiți de unul singur sau singură un cort pe vânt? E'al dracului de greu. Chiar și în doi sau trei nu e o treabă ușoară.
Cu ceva vreme în urmă am ascultat accidental o discuție între mai multe femei, fără să vreau am vizualizat corpul/sufletul/spiritul, în sfârșit, idea de BăRbaT, ca pe o pânză de cort pe care un grup de femei vroiau să-l întindă pentru a-și găsi în sfârșit un loc de odihnă. Trebuie să vă mărturisesc că am căzut pe gânduri. Silvia spunea Monicăi: “Iar dacă tu vrei musai exclusivitate n-ai decât să te orientezi către acel segment al ofertei care conține exemplare resemnate care nu mai au nevoie de nimic, pe care unde-i pui acolo îi găsesti ,burtică, chelie, tichie de noapte,mami fă-mi masaj, mami unde-ai pus aspirina, mami unde-i Fasconalul,etc, cunoașteți genul..." Vrei cort, nu te mai plânge de găuri, molii, fermoare ruginite etc. Tot Silvia spuse către celelalte ”... Nu mai e nevoie de femei puternice, dragele mele, voi nu ați înțeles că asta e riscul? " Ești puternică -ești singură !". Dacă aș face o organizație de femei, ăsta ar fi logo-ul pe care l-aș alege!” Flavia, mai calmă, cu una dintre tijele de expandare în mână, a comentat: ”Adică ... să vă explic ce am înțeles. Am înțeles că trebuie să credem în magic. Pentru că magicul NU este același lucru cu " iluzia" . Pentru că există " iluzioniști" și " magicieni" , sunt două categorii distincte. E simplu, nu?” Sunt cort sau nu sunt cort, sunt magician sau sunt bărbat, sau sunt un ventrilog care n-are de-a face cu prezența lui în mijlocul femeilor. Stăteam și tăceam chitic Noroc că Andreea a adus din nou biserica în mijlocul satului clarificând prioritațile. Cort, cort, da’ să-l vadă și altele. E'al meu da'i puteți trece pragul. Cu înnoptatul îi mai greu și nu prea-i loc, dar de admirat... se poate: “Un bărbat pe care să nu îl dorească nimeni altcineva nu îl vei putea dori nici tu....și vorba unui prieten, în ultimă instanță, ce preferi: să împarți o prăjitură cu cineva, sau să mănânci un rahat de una singură?” Expansionista de Monica vroia extra-bărbați că deh, planeta e cam subțire la capitolul bărbați adevărați, monogami în gânduri și în cromozomi: “Eu visez la man on the moon care să nu plângă lângă mine,că nu am nevoie să-i fiu baby sitter, ci am nevoie de unul care să fie destul de puternic să-mi lase naibii tăcerile în pace. Atât. Fără vise, fără iluzii.” ..și încet încet, cortul (sau bărbatul?) a luat o formă deși nu prea îmi dădeam seama cum arată, cât despre intrare și poziția feng shui a saltelelor sau a sufletului nici vorbă. Corina a sintetizat comentariile tovarășelor de joacă: ”Un proverb chinezesc pe care eu îl ador spune: Cea mai cruntă pedeapsă în viață este atunci când divinitatea îți îndeplinește dorințele" Mai târziu toate erau în fața focului, obosite și cu câte un pahar de vin roșu în mană. Vreme de taclale. Silvia descria sufletul masculin. "... e precum un pian legat cu sârmă ghimpată iar clapele sunt alternanțe de viermi albi și insecte scârboase, greu de atins. Sunt mult mai înfricoșați de perspectiva unei dureri de suflet decât femeile. Că tot pomeneai de raționalizări, uite, eu cred că bărbații sunt campioni ai raționalizării dar nu neapărat pentru că rațiunea lor este mai dezvoltată decât capacitatea de a simți ci pentru că asta e o armă împotriva eventualelor suferințe determinate de împlicări emoționale foarte adânci.” Andreea a pus punctul pe i: ”Defectele se văd oricum cu ochiul liber, imediat ce așa numita " săptămână chioară" ajunge la final. Nu cred că problema este conștientizarea lor, ci acceptarea realitații, a imperfectiunii celuilalt”. Grațiela, care tocmai își lingea degetele de mierea din borcanul imens pe care-l împărțea surorește spuse: ”Cred că dezamăgirea vine din iluzia pe care ne-am alimentat-o mereu despre iubire și îndrăgostire. De ce credem că noi am putea fi protagonistele unei altfel de iubiri? everlasting love, adică? De ce pornim cu ideea că nouă nu ni se poate termina borcanul cu miere, că noi suntem altfel, că la noi va fi altfel? Cred că aici se greșește foarte mult. Asta îți oferă viața!" Lăsând tăcerea la o parte vreau să vă mulțumesc fetelor pentru invitație, idei, pentru intensitate și pentru că nu vă dați bătute.... și mai ales pentru că ne iubiți, așa în general și în particular.Cu siguranță subspecia noastră masculină ar fi mult mai săracă spiritual dacă nu ne-ați cere cît ne cereți. PS Am uitat de micul steag care fâlfâia pe cort și pe care scria: " Femei puternice din toate colturile tării – uniti-vă!" PSS. Mulțumesc prietenelor care au contribuit, volens nolens, la această poveste. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate