Scena 4

Marianne, Frosine

Marianne: Ah, Frosine, ce nenorocită sînt. Numai eu știu ce simte inima mea acum. Mi-e atît de frică de această întîlnire.

Frosine: Ce vă neliniștește atîta?

Marianne: Ah, mă mai întrebați încă? Cum să trăiesc eu o viață întreagă lîngă un hodorog?

Frosine: Înțeleg. Unele fete preferă chiar moartea decît o căsătorie silită și foarte nefericită. Știu că e o tortură să îmbrățișezi un moș ca Harpagon. Văd în acești ochi triști și frumoși că nu v-a ieșit deloc din cap tînărul acela blond despre care mi-ați vorbit.

Marianne: Da Frosine-l iubesc mereu și-l voi iubi mereu în tăcere. Măcar amintirea lui să mă consoleze.

Frosine: Ai aflat deja cine este, domnișoară?

Marianne:Nu, nu știu nimic despre el din păcate. Deși-l cunosc atît de puțin, sînt înrobită de aceste sentimente. Da, Frosine-l iubesc atît de mult...Dacă aș avea de ales, l-aș alege pe el chiar dacă nu ar avea nici o centimă venit...L-am visat și azi noapte și mă doare sufletul că astăzi o să cad în mîinile pierzaniei. Sînt un om sfîrșit, Frosine.

Frosine: Oh, doamne, cît de bine știu tinerii ăștia bată-i vina să chinuiască inima unei femei și s-o înrobească iar ei sînt de fapt niște pîrliți care n-au după ce bea apă, mai săracii decît șobolanii pripășiți prin biserici. Dar pentru binele dumneavoastră trebuie să faceți căsătoria cu hîrca asta, pentru că are bani. N-o să trăiască el cît pămîntul! Desigur, nu-i ușor să ai alături un babalîc care-ți face greață cînd te uiți la el,dar crezi că moartea stă cu mîinile-n sîn? După căsătorie mai are el un contract cu moartea care-l așteaptă nerăbdătoare cu coasa la spinare.

Marianne: Frosine, nu e bine să dorești moartea cuiva. Eu nu doresc moartea nimănui pentru că aceste gînduri nu sînt lumești. Și apoi cine știe cîți ani bătuți pe muchie trebuie să aștept pînă moare. Moartea nu respectă planurile noastre, de aceea nu avem de unde să știm cînd o să moară.

Frosine: Nu mai glumiți astfel. Ce vorbe sînt astea, domnișoară? Nu vă căsătoriți cu el decît cu o condiție: să moară cît mai repede cu putință. Acest punct trebuie trecut în contractul de căsătorie și legalizat de notar. Altfel ar fi foarte nesimțit dacă n-ar muri-n trei luni. Uite-l că vine.

Marianne: ah, Frosine, mi se înmoaie picioarele. Doamne, ce arătare sinistră...

Scena 5

Harpagon, Frosine, Marianne

Harpagon: Nu vă supărați prea frumoasă copilă dacă apar în fața dumneavoastră cu ochelarii aceștia atîrnați de nas. Nu pot însă altfel să mă bucur de nurii dumneavoastră frumoși. Aceste lunete înrămate vă fac atît de clară, mult mai clară decît în realitate, atît de mare, de impozantă și de strălucitoare, acest lucru nefiind posibil de văzut fără acești ochelari. Dacă stelele prețioase ale cerului sînt cercetate de către oamenii de știință și de astronomi cu telescoape măiastre, eu vă cercetez pe dumneavoastră cu aceste sticle fermecate prin care vă studiez ca pe o stea exotică a cerului orașului nostru. Dar ce spun eu a orașului, pot să spun chiar a întregii regiuni, chiar a țării. Frosine, nu spune nimic fata. Nu-i deloc încîntată că mă vede.

Frosine: Asta vine de la marea surpriză de a da ochii cu dumneavoastră. Asta a năucit-o complet. O să-și revină, nici o grijă.

Harpagon: (către Frosine) Are dreptate fata. (către Marianne) Uite că vine fiica mea inimioară scumpă, să-ți ureze bun sosit.

Scena 6

Elise, Harpagon, Marianne, Frosine

Marianne: Doream demult să vă fac o vizită, domnișoară Elise.

Elise: Și eu doream să vă fac o vizită, pentru că țineam neapărat să vă cunosc.

Harpagon: E mare, așa a vrut Dumnezeu, ce să-i faci? Bălăriile cresc nestingherit oriunde și oricum, chiar și prin noroaie.

Marianne: (către Frosine): Doamne cît este de hidos.

Frosine: Spune că vă găsește foarte manierat și grațios.

Harpagon: Mă onorați spunînd aceasta despre mine, copilă iubită.

Marianne:(încet) Doamne ce pocitanie. Începe să mi se facă frig.

Harpagon: De unde știați că sînt de aceiași părere cu dumneavoastră, copil frumos?

Marianne: Nu mai pot să-l suport.

Harpagon:Ei și acest tînăr dezordonat care vrea să vă-ntîmpine e fiul meu.

Marianne: (încet către Frosine)Frosine, acesta este tînărul despre care v-am vorbit.

Frosine: Ce întîmplare nemaipomenită.

Harpagon: Văd că vă mirați că am copii atît de mari. Pălămida asta crește peste tot. Dar o să scap de ei în curînd.

Scena 7

Cleante, Harpagon, Elise, Marianne, Frosine, Valere, Brindovoine.

Cleante: (către Mariane) Ca să fiu sincer, această întîmplare nefericită m-a luat prin surprindere. Tatăl meu abia astăzi mi-a vorbit despre planurile lui de căsătorie cu dumneavoastră.

Marianne: Și eu sînt la fel de uluită ca dumneavoastră. Nici eu nu sînt pregătită pentru această întîlnire.

Cleante: Cred că alegerea tatălui meu este într-un ceas bun, dar nu pentru mine, pentru că sînt nefericit că o să am o mamă vitregă mai tînără decît mine. Este o plăcere și o onoare să vă cunosc, dar situația aceasta penibilă prin care destinul vă aduce aici ca viitoare mamă, nu-mi aduce nici o bucurie.

Harpagon: Hodoronc- tronc! Păzea de așa pasiune a unui fiu pentru mama lui. Fugi repede după popă, că văd că simți nevoia unei spovedanii de care noi nu sîntem deloc interesați să o auzim.

Marianne; Și eu sînt nefericită că vă voi fi mamă. Dacă aceste conveniențe de societate și situația tragică în care mă aflu nu m-ar presa, nu v-aș fi deloc cu plăcere mamă. Mai bine nu m-aș mai căsători niciodată decît să vă pricinuiesc atîta nefericire.

Harpagon: Are dreptate. Pentru un asemenea afront, un răspuns pe măsură. Acest prostănac nu face altceva decît să bată toată ziua caldaîmul și să bage intrigi taților care vor să se-nsoare. La o parte, fluieră vînt. Iertați-l domnișoară că nu știe să vorbească.

Marianne; Vă asigur domnule Harpagon că nu mă simt deloc jignită. Sînt fericită pentru că mi-a spus adevărul. Este părerea lui personală, nu trebuie să-l judecați aspru doar pentru că spune ce simte.

Harpagon: Ce bună sînteți. Cum știți să iertați greșelile greșiților noștri. O să se mai deștepte el. Acum e tînăr și cam încuiat, nu se prinde deloc de ceva dar o să se mai maturizeze în gîndire cu timpul.

Cleante: nu, dragă tată, nu mă voi schimba niciodată. Domnișoară, trebuie să auziți și dumneavoastră asta: nu mă voi schimba pentru nimic în lume.

Harpagon: Ce mă calcă ăsta pe nervi! Ce mă scoate ăsta din sărite!

Cleante: Sau poate, doriți să vă mint, scumpă Marianne?

Harpagon: Mai ai mult de croncănit? Vrei să schimbi acest subiect incomod și-n doi peri?

Cleante: Nu, nu doresc să schimb acest subiect. Numai dacă doriți dumneavoastră neapărat, neprețuită Marianne. Lăsați- mă să fiu purtătorul de cuvînt al tatălui meu. Ca înputernicit al lui, doresc să vă fac cîteva declarații de dragoste. Nu mi-aș fi putut închipui că vreodată o să dea asemenea noroc peste mine acum la bătrînețe iar onoarea de a vă fi soț și iubit mă umplu de bucurie. Da domnișoară, sînt mîndru că voi poseda o asemenea comoară neprețuită de grație și de tandrețe.

Harpagon: Hei, hei fiule. Frînează-te te rog.

Cleante: Vă fac aceste declarații de dragoste în numele acestui tată, desigur. Sînt împuternicitul lui, vorbesc pentru el.

Harpagon: Ehei, asta le întrece pe toate! Am și eu limbă, nu am nevoie de avocat. Marș de aici canalie! Dă-te la o parte din fața mea am spus!

Frosine: cred că ar fi mai bine să plecăm. Mai venim noi pe aici, domnule Harpagon. O să discutăm altă dată.

Harpagon (către Brindovoine): Adu imediat trăsura. (către Marianne) Vă rof să mă scuzați dacă nu v-am oferit nici o băutură răcoritoare, iar acum dacă tot plecați...Voiam să vo ofer înainte de masă dar ne-am luat cu vorba și acest fiu netrebnic a...

Cleante: Tăticule, am aranjat eu totul pentru dumneata. Am cumpărat în contul dumitale cîteva coșuri cu portocale, lămîi dulci și praline.

Harpagon: (încet) Valere!

Valere: Cred că a înebunit de-a binelea.

Cleante: Credeți dragă tată că ajung, sau să trimit curierul nostru să mai comande ceva la băcan sau la patiser? Domnișoarei nu cred că i-ar displace puțin suc de portocale proaspăt presate. Nu tată?

Marianne: Ah, nu era neapărată nevoie.

Cleante: Domnișoară dragă, cred că n-ați văzut vreodată un diamant mai frumos decît acesta pe care-l poartă tatăl meu pe deget.

Marianne: Da, e frumos. E roșu ca focul, are și rubine...

Cleante: (scoate cu forța inelul de pe degetul lui Harpagon și-l dăruiește inelul Mariannei) Trebuie să-l vedeți mai aproape.
(Cleonte face o plecăciune și oferă inelul Marianei, în timp ce Harpagon de înroșește și fierbe mocnit). Tatăl meu vrea să vi-l dăruască. Nu-i așa tată?

Harpagon: Cine, eu?

Cleante: Nu-i așa tată că domnișoara are voie să-l păstreze?

Harpagon: (încet către fiul lui) Cum?

Cleante:( către Marianne ) Nu mai întrebați nimic, nu mai spuneți nimic vă rog. Prin semne și prin această pantomimă elegantă el vrea să vă dăruiască inelul. Nu-l jigniți vă rog. Nu vedeți că vi-l dăruiește din tot sufletul?

Marianne: Mi-e imposibil totuși să-l primesc.

Cleante: (către Marianne) Nu-l refuzați, vă rpg, altfel se îmbolnăvește de inimă rea.

Marianne: vă rog.

Cleante: El nu vrea să-l mai ia-napoi nici în ruptul capului.

Harpagon: (aparte) Dar-ar holera-n tine.

Cleonte: Uitați-vă la el domnișoară. Nu vedeți că se face galben de supărare? Nu vedeți că se schimbă mereu la față de nefericit ce este, că vreți să-l refuzați permanent?
Harpagon (încet) O să mi-o plătești tu, nemernicule.

Cleonte: Vă rog, nu-l duceți la disperare.

Harpagon (către Cleante, încet): Mișelule!

Cleante: Tăicuțule, nu-i vina mea. Eu încerc să fac tot posibilul ca să te ajut dar ea nu vrea să primească inelul. Și atunci, ce pot eu să fac dacă nu vrea?

Harpagon: Criminalule!

Cleante: A fost vina mea, domnișoară. Da, acum tata s-a supărat pe mine pentru că nu v-am adus suficiente argumente, ca să primiți minunatul său inel pe care vrea tin tot sufletul să vi-l facă cadou.

Harpagon: (încet dar din ce în ce mai amenințător) Pui de năpîrcă!

Cleante: O să-l îmbolnăviți și mai tare refuzîndu-l în continuare. Vă rog de aceea încă odată să nu-l mai refuzați. Vreți să-i aduceți prin aceasta o ofensă de moarte?

Frosine: Doamne, nu mai faceția atîtea mofturi. Păstrați inelul și gata. Nu-l refuzați pe domnul Harpagon care ține morțiș să vi-l ofere.

Marianne: (către Harpagon) Ca să nu vă cauzez neplăceri, voi păstra inelul. Dar voi găsi desigur o ocazie ca să vi-l înapoiez.

Scena 8

Harpagon. Marianne, Cleante. Valere, Brindovoine, Elise.


Brindovoine: Stăpîne, aici așteaptă cineva care vrea să vă vorbească.

Harpagon: Spune-i că nu sînt dispus să-l primesc astăzi. Să vină altă dată cînd am eu chef.

Brindovoine: Zice că vă aduce niște bani.

Harpagon: (către Marianne) Vă rog ă mă scuzați, vin imediat.



Scena 9

Elise, Harpagon, Marianne, Frosine, Cleante, Valere, Elise, La Merlouce.

La Merloche (vine în fugă și se ciocnește de Harpagon, care este aproape să cadă lîngă ușă) Stăpîne.

Harpagon: Morții măti, ești nebun, nu mă vezi orbule?

Cleante: Oh, dragă tată, v-ați lovit rău?

Harpagon: Acest bandit a aflat cu siguranță ceva despre clienții mei cu care fac afaceri și vrea neapărat să-mi bage mîna-n gît.

Valere (către Harpagon) Nu știu ce să mai spun, zău, așa ceva...

La Merlouche: Stăpîne, vă rog să mă scuzați. NU voiam să mă impiedic în fugă de dumneavoastră. V-am pus piedică dar nu v-am pus-o intenționat.

Harpagon: Ce cauți aici, tontule?

La Merlouche: Voiam să vă spun că bieții dumneavoastră cai și-au pierdut potcoavele pe drum.

Harpagon: Ei și ce-mi spui mie? Du-te la fierar. Sau poate vrei să-i potcovesc eu pe loc?

Cleante: Pînă vor fi potcoviți caii, iubit tătic, o să mă plimb puțin cu domnișoara prin grădină și să-i ofer la umbră un suc de portocale.

Harpagon: Valere, te rog să cercetezi cazul și să fii cu ochii în patru. Să nu se bea tot sucul iar portocalele rămase să fie imediat împachetate și trimise băcanului înapoi.

Valere: Foarte bine.

Harpagon: (singur) Acest fiu de năpîrcă și-a băgat în cap să mă omoare. Bestie, o să-ți arăt eu ție.