Popii mileniului nostru, acești discreți și vicleni salariați ai “noii ordini”; cum se apără ei înăuntrul bisericilor lor! Românii au vrut să afle cui s-au spovedit pe vremea comuniștilor iar fariseii au zis că, dacă poporul va afla câți și cine au fost securiștii cu anteriu, se va produce o degringoladă națională și populația va fi privată de ultimul reper credibil, respectiv – credința, religia.
Nenorocirea e că toată lumea știe de pistoalele ascunse sub rochiile negre ale slujbașilor bisericii și de microfoanele camerelor de spovedanie. Ascunzându-se de adevăr, popii îi îndepărtează pe oameni de credință, le inoculează îndoiala. Bineînțeles, voi fi afurisit de prelați aparținând tuturor cultelor, nu voi mai fi primit în bisericile lor microscopice dar nu mă tem. Și eu mă pot apăra între zidurile Adevăratei Biserici care este Unică și de Necucerit.

S-au creat sute de științe noi și mii de alte ocupații decât cele drepte. Oamenii sunt supuși unei continue îndobitociri, sub pretextul “evoluției”. A Doua Venire a lui Cristos nu mai este la îndemâna conducătorilor lumii, de aceea îi opun acestia, cu atâta înverșunare, megatonele lor de legi și dezechilibre financiare – uneori, războaie în care mor nevinovații. Isus este așteptat de cei asemenea mie pentru a pedepsi, nu pentru a aduce pacea: omul are nevoie de proverbialul bici din templu, altfel va cădea pradă iadului.

Imagine: Isus bătând la fiecare ușă. Terminând cu Europa, trecând prin Asia, Africa, America, Australia. Născându-se între timp alți oameni care, la rândul lor, trebuie vizitați. E limpede că un om n-ar putea termina niciodată o astfel de muncă, de aceea a ales Dumnezeu calea simplă a sufletului: un Isus ce se manifestă simultan peste tot și care este respins ori acceptat odată pentru totdeauna.

Ștefan Doru Dăncuș. O definitie
Mi se va reproșa că dărâm alcătuirea societății și nu pun nimic în loc. Răspund: eu sunt un simplu profet și nimic mai mult. Cel care va pune ordine în toate este Altul.
Sunt conștient de riscurile pe care mi le-am asumat scriind această lucrare. Sunt conștient că trebuie să fiu – uluitor! – unul din cei ce vestesc reîntoarcerea lui Mesia și că timpul de pregătire din munte s-a sfârșit. Treaptă cu treaptă am urcat scara înțelegerii lucrurilor celor mai ascunse, celor mai grave, celor pentru care nici cuvinte nu s-au imaginat. Una din limitele minții mele este că nu-mi pot descrie gândurile decât în forma seacă a cuvintelor existente.
Când am început să-mi editez cărțile, am fost întrebat ce studii am, ce profesori și mentori m-au pregătit pentru “destinul literar de excepție”.Sărmani deținători de funcții și titluri onorifice! Cum aș fi putut să spun că facultățile și universitățile mele se deosebesc radical de cele conduse de ei? Cum aș fi putut să le vorbesc despre Academia lui Dumnezeu? Cum aș fi putut să le spun că am fost unul din cei mai străluciți studenți ai Săi, că s-a investit în mine atâta lumină încât uneori iese afară din corp și-mi înconjoară capul, precum odinioară sfinților? Auzind una ca asta, doctorii docenți din vremea noastră s-ar îngrozi ori m-ar socoti ridicol, așa că nu răspund acestor întrebări idioate. Am citit de curând că marile spirite n-au nevoie decât de o minimă școlarizare, restul vine de la sine, restul este puterea de-a elibera omul din învelișul de carne.
Am scris că mi-e tot mai greu să exprim în cuvinte ceea ce știu. Așa este. Lumea și-a încuiat sufletul cu zăvoare electronice, și l-a încarcerat în întunericul unei celule de înaltă securitate iar eu nu pot transfera uriașa încărcătură de înțelepciune nimănui, deoarece singura posibilitate de a o comunica este lungimea de undă a sufletului. N-am întâlnit decât de 4-5 ori oameni capabili să realizeze acest tip de schimb energetic. Cred că pentru aceștia și pentru cei care în mod sigur trăiesc în alte părți ale lumii, Dumnezeu mai păstrează încă cetatea.

Numai un orb n-ar putea sesiza crisparea și spaima în care s-a blocat civilizația umană. Zvârcolirile ei contemporane produc evenimente din ce în ce mai absurde. Tot ce înseamnă știință și religie s-a trezit deodată în fața unui drum închis, smârcurile informaționale au ocupat toate suprafețele cerebrale capabile de gândire; îmi dau seama că toate formulele matematice, destructurările fizico-chimice, geometriile impunătoare în baza cărora oamenii au creat lumea de azi sunt rodul unor intuiții de slabă calitate, rezultatul controlat al unor experimente nereușite. Totul, totul este greșit, de la canalizările marilor metropole până la sistemele filozofice și politice care ar fi trebuit să facă ordine – nu să complice.

Inițial, ideea unei conspirații mondiale a îngrozit populația planetei. Astăzi, elevii americani vorbesc despre acest subiect cu detașare și plictis, ca și cum această “conspirație” ar fi ceva normal, ceva de care nu trebuie să-ți fie teamă, atâta vreme cât hot-dog-ul și cutia de Coca-Cola îți sunt oricând permise. Sub această imbecilizare și delăsare, în subteranele aparentei bunăstări, se produc cele mai cumplite tragedii, cele mai incredibile crime în masă: pentru a salva ideea circulației produselor pe piețele lumii sunt necesare conflicte armate în toate colțurile planetei, căderea comunismului în Europa sau gâlceava din Balcani, războaiele cu arabii sau repetatele atentate cu bombe, embargo-ul, sclavia și libertatea.
De ce trebuie întreținut acest procedeu economic dezastruos, cui folosesc atâtea genocide și înțelegeri secrete? Eu afirm că diavolului, el este direct interesat în asigurarea materiei prime pentru monetăriile sale mizerabile.
Ce fac toți domnii aceștia eleganți care dau, cu mutre grave, declarații de presă și trăiesc în general la costum și cravată? Ce discută ei în cadrul unor “consfătuiri internaționale”? Ce “consfătuiesc” atât de important încât numărul lor crește continuu și – exasperant! – masele sunt de acord cu această progresie aparent necesară?
Undeva, în ARN-ul uman există o genă care provoacă supunerea. Autoritatea stăpânului o activează, o ține sub control și o folosește în scopuri proprii. N-am greșit când am spus că omul se dorește sclav. Tragedia a început atunci când locul stăpânului bun a fost luat de un stăpân orgolios care a profitat de asta pentru a-și manipula supușii. De aici până la “exploatarea omului de către om” n-a mai fost nici măcar un pas iar șleahta de îmbuibați la costum și cravată duc mai departe tradiția “statului” care, în fond, este alcătuit chiar din ei.