Povestindu-ți o mica istorioară a unei persoane mi-am adus aminte de un bilet de tramvai.
Era galben cu roșu însă nu asta e important, ci mai degrabă ce s-a întâmplat atunci. O fată de vreo 23 de ani, cu visuri mărețe și speranțe ca orice om, se duce într-o zi la casa de bilete, cumpără unul și se întoarce în stație. Este inutil sa vă povestesc cum nu taxa biletul ci doar îl ținea strâns în mână fiind atentă să nu fie controlori. Zile la rând... poate chiar luni, de fiecare dată când urca în vreun mijloc de transport al RATB-ului degetele ei erau încleștate pe bucațica de hârtie.
Acuma, na, e nevorisimil să vă spun că nu au fost controlori de-a lungul atâtor luni și deci într-o zi fata l-a taxat. Și-a cumpărat bineînțeles a doua zi alt bilet însă a uitat să îl arunce pe cel anterior.
Primul bilet : Sunt trist... sunt amărât... sunt găurit... nu o să îi ia mult timp până să mă arunce.
El oftă adânc având în ochi o privire tristă și pierdută.
Cel ( cea ) nou : Stai... poate o să te păstreze.
Primul bilet : Pentru ce? nu mai sunt bun de nimic, uită-te la mine.
Cel ( cea) nou : Păi... lasă că o să te țin eu lipit de mine și nu o să te arunce.
Primul bilet : Îți mulțumesc însă... eu m-am obișnuit cu căldura mâinii ei, sunt obișnuit cu atingerile ei, nu vreau să plec din buzunarul ăsta niciodată.
Cel(cea) nou : Roagă-te să uite de tine.
Primul bilet: Dar...
Cel ( cea) nou : Roagă-te!
Primul bilet : Bine, așa voi face.
După zece minute în care se rugă cu lacrimi în ochi, mâna fetei îl atinse și îl scoase din buzunar.
Fata zise enervată : Ah,la dracu' ! și îi dădu drumu' înapoi în buzunar luându-l pe cel nou. După o vreme îl pune înapoi și cei doi începură din nou să vorbească.
Primul bilet : Ce s-a întamplat?
Cel ( cea ) nou : Nu erau...
Primul bilet : O sa mă arunce...
Cel ( cea ) nou : Așa se pare...
Primul bilet : Știam... oricum nu mai sunt de nici un folos și fără ea viața mea nu are nici un rost, o să dorm puțin, sper că nu te superi...
Cel ( cea ) nou : Nu, dormi, îți va face bine.
Încercând să termin mai repede de povestit vă spun că fata l-a aruncat la gunoi, însă a realizat că a greșit pentru că ziua următoare a mers cu același tramvai ca prima oară
și biletul încă îi era de folos .
Suntem cum suntem : uzați, neuzați, bătuți de anii grei ai vieții, cu toate astea întotdeauna vom lipsi cuiva.Realizăm prea târziu că nu am profitat de ce aveam până atunci. Iar biletul cel nou eram eu ... m-am întors singură.