COMPROMISUL

Privea în gol pe geamul mașinii întrebându-se dacă nu cumva s-ar putea trăda în fața lui Victor, cum se va comporta, sau dacă el va bănui ceva...
- În zona aceasta locuiești?, o întrebă bărbatul de la volan.
- Da. Oprește, te rog, undeva, răspunse Simona dezmeticindu-se.
- Nu vrei să te duc până acasă?
- Nu! Mai am puțin de mers.
Mașina opri și ea deschise portiera grăbită.
- Luni te muți în noul birou!, strigă bărbatul în urma ei.
Simona îl auzi, dar nu-i răspunse. O luă la dreapta pe străduța ce ducea la blocul în care locuia. Îi sună mobilul și încetini pasul ca să-l poate scoate din poșetă și răspunse.
- Da, Liliana... și ascultă întrebarea prietenei sale.
- Bine, răspunse din nou, mă duc acasă. Þi-am zis, bine. S-a purtat frumos și nu numai că nu m-a dat afară, dar m-a și promovat. Nu-ți pot da acum amănunte, îți povestesc altădată. Acum mă pregătesc să dau ochii cu Victor. Știu că nu scrie pe fruntea mea, dar..., ascultă ce ascultă, apoi spuse: pa, te pup! Mai vorbim și închise.
Gândi că Liliana are dreptate, va trebui să se comporte normal și atunci Victor n-ar bănui nimic. Și totuși...? Până acum câteva ore nu o încerca nici un sentiment de culpabilitate. Acum însă? Fusese nevoită, încercă ea să se disculpe. Dacă nu ar fi acceptat propunerea directorului, acum era șomer și aveau rate de plătit la apartament, la mobilă, iar cu un singur salariu nu le putea acoperi.
Totul începuse de la o presupusă greșală ce o făcuse într-un contract și datorită căreia ar fi prejudiciat firma cu foarte mulți bani, pe care directorul, spunea el, ar fi descoperit-o. Fusese chemată în biroul acestuia și fără prea multe vorbe, o lăsă să aleagă între a fi dată afară, cât și pe mâna autorităților, sau să accepte o relație cu el. Îi dădu timp de gândire câteva zile.Primul impuls a fost acela de a-l pălmui, se abținu și ieși plângând din birou. Nu se așteptase la asta din partea lui, el care mereu se purtase frumos, care îi facea complimente în fiecare dimineață... Îl sună pe Victor pentru ai spune ce i-se întâmplă, dar nu-i răspunse. O sună pe Liliana și-i povesti. Aceasta o sfătui să nu-i spună nimic soțului pentru a nu da naștere la alte discuții, fiindcă totul nu era decât o făcătură de-a directorului care o dorea cu orice preț în patul său.Îi propuse să accepte, altfel s-ar putea ca bărbatul să-i facă numai necazuri. Și doar nu era nici prima, nici ultima femeie care a trebuit să treacă prin așa ceva și care a recurs la un asemenea compromis.
În acele câteva zile se tot gândise, se frământase, se mai sfătuise cu Liliana și ieri, când a fost chemată de director, acceptase.
Așa că în dimineața aceasta se dichisise ceva mai mult, chiar dacă știa că nu e necesar, era o femeie frumoasă care atrăgea privirile bărbaților fără să facă nimic în acest sens, își sărută bărbatul somnoros, spunându-i că pleacă la serviciu și că va încerca să vină cât mai repede, că doar e sâmbătă, nu? Victor se întoarse pe partea cealaltă, spuse un bine mormăit și adormi din nou. Nu era prima sâmbătă in care ea lucra.
Se întâlnise cu directorul în oraș, iar acesta o întâmpină cu un buchet de flori în semn de împăcare, urcară în mașină și merseră la garsoniera lui, de care sigur nu știa soția. El, bărbat bine, de nici patruzeci de ani, manierat, o simți încordată și o servi cu o tărie fină, vorbiră vrute și nevrute, glumiră și totul venise ca de la sine.Era al doilea bărbat din viața sa. Se simtise nu bine, ci foarte bine, încât la un momentdat luă ea inițiativa, dezlănțuindu-se cum niciodată n-o făcuse cu Victor în cei cinci ani de căsnicie.
Nu putea spune că-i părea rău de ceea ce făcuse, dar o încerca un sentiment ciudat.
Ajunse la bloc. Îi veni o ideie. Intră în chioșcul din apropiere și cumpără o sticlă cu vin.
Luă liftul până la etajul trei și intră în apartament zâmbitoare, chiar veselă. Îl găsi pe Victor trebăluind în bucătărie, gătea. Simona puse sticla pe masă și spuse:
- Sărbătorim!
- Vad. Radiezi de fericire. Ai câștigat la loto?
- Se poate spune și așa. Am fost promovată director adjunct! Desfă vinul!
Victor scoase dopul, ea dădu pahare din dulap, pe care bărbatul le umplu privind-o amuzat.Tânăra bău vinul din pahar pe nerăsuflate și mai ceru unul. Victor, uimit, îi turnă din nou.Simona se apropie de el, îl sărută, apoi îi șopti la ureche dorința sa din acel moment.
- Acum?! Aici!? În bucătărie!?, întrebă el aproape fără aer.
- Da! Ce, ți se pare ceva ieșit din comun? Nu vrei?
- O!!! Mai întrebi?, si o prinse în brațe și o urcă pe masă sărutând-o pătimaș, dezlănțuit.
Sfârșit