ai plîns puțin. apoi ai rîs.
rîsul tău a umplut toate etajele și ferestrele.

mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe.
am zîmbit. mîncarea se răcise pe masă nici acum nu știu ce era. la început mă izbise mirosul de supă gătită la cazan. mi-am adus aminte de cele o mie de zile în care am mîncat la cantină. zilele acelea au fost cele mai gustoase din viața mea.

îmi luaseși bomboane cu alune. atunci am început să te iubesc. am povestit. despre iubitele mele. despre iubitele și iubiții tăi.

coboram strada împleticindu-mă și mi se părea că trag după mine tot întunericul. în locul meu trei umbre. într-o mașină taximestriștii jucau pocker. unul din ei m-a dus acasă. m-a întrebat ce fac la ora aia dacă nu cumva am fost la femei. am zîmbit. am inventat o poveste despre un apartament pe care voiam să-l dau în chirie. eu n-am nimic. tu știi asta deja am ce-mi trebuie.

ai mai plîns puțin. fumam des tușeai fumul era o catapeteasmă cînd totul s-a săvîrșit catapeteasma s-a rupt în două și a căzut noaptea peste tot pămîntul.

după o vreme ai plecat ochii și mi-ai spus să nu te privesc. ochii mei erau niște cazmale care săpau șanțuri în piele. ți-am povestit atunci despre lunile în care am lucrat pe șantier la o biserică. dădeam la tîrnăcop construiam gardul mă întorceam acasă cu mîinile pline de sînge. le băgam sub robinet priveam cum se scurge apa roșie în urma ei mîinile mele curate.

ai rîs. cînd am plecat capul între coapsele tale ai tresărit. ai plîns mi-ai spus că nu mai ai trup de femeie m-am înfipt în carnea ta cu atîta furie încît ți s-a tăiat respirația.
cînd mor oamenii nu au nevoie de sicrie. ei sunt îngropați într-o inimă de titaniu la cîțiva centrimetri sub carne.

cînd am ajuns acasă te-am sunat. aflasem ceva amuzant și voiam să împart cu tine. ți-am povestit de prietena mea oxana care s-a predat biroului de emigrări. i-au pus interdicție un an și i-au dat o foaie pe care scria authority for aliens. ai rîs cu poftă ți-am iubit pofta.

ai mai plîns puțin. un om ca mine n-ar trebui să existe. mirosul tău s-a așezat peste mine ca un costum de mire.

am plecat. acasă doar dumnezeu știe unde e casa aia. ți-am zis că de florii am fost la biserică s-a citit patima și moartea am plîns. ca și anul trecut. în aceeași bancă în același loc.

mergeam greu mai mult tîrîndu-mă. dacă m-aș fi străduit aș fi încăput cu totul în rucsac. trei perechi de blugi două tricouri o pereche de teniși o sticluță cu balsam după bărbierit.

abuream geamul vagonului trasam linii în zig zag. scriam. lumea se uita ciudat la buzele mele care se mișcau fără să spună nimic. am ajuns la capătul gîndurilor. dincolo de ele nisip.

stăteam unul peste altul unul într-altul. niciun fel de teamă.
m-ai mușcat de bărbie.

după o vreme am vomat. cafea bere țigări cafea ceai cafea ceai cafea ceai pînă stomacul s-a contractat brusc. am dat afară toate locurile în care am fost toți oamenii pe care i-am cunoscut. am izbit cu locurile în care am fost cu oamenii pe care i-am cunoscut de pereții closetului. oho și cum am urlat.

mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită.

cu dragoste desăvîrșită
emil