agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2575 .



Marea a furat un suflet ...
proză [ ]
... îmi va fura și mie sufletul ...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Redonna ]

2004-01-06  |     | 



…”Ai să te-ntorci într-o zi la malul mării și ai să-ți amintești de mine … Ai să-mi zărești ochii printre picături sărate și ai să-ncerci mereu să mă-nțelegi…”

Privea pierdut în zare. Ciudată încântare; vântul îi zgâria obrajii, dar glasul valurilor era mai limpede ca niciodată … De ce era singur și mângâia cu tălpile nisipul înghețat? De ce-și strângea inima la fiecare atingere a apei?
I se păru, deodată, că o vede printre jocuri de apă; pășea spre el și ochii îi erau mai zâmbitori ca niciodată … Îi întinse brațul și-i îngână un cânt al suferințelor … Îi era dor de ea. Își dorea să simta mirosul ei dulce de iasomie, pătrunzând în întregul său corp, ca un elixir al veșniciei … În noaptea aceea, era mai frumoasă și decât luna; avea în ochi ascunsă o taină a inocenței, al cărui răspuns el îl pierduse demult … Îi citea sufletul prin priviri și-i dezlega taina …

„De ce plângi?”, răsună de printre valuri. „Plâng … vărs lacrimile-n mare ca să te aduc înapoi …” Scânteie de dor și iluzie a iubirii … de ce plângea acum, când o avea în palme? Poate ca-și dorise mereu să creadă în moartea ei, așa cum glasuri în jurul său aminteau de misterul morții ei … Se spunea că și-a jertfit trupul mării pentru că și-a dorit mereu să fie aproape de cer … Iar marea – în orizont – se întâlnește cu îngerii și le mângâie chipurile …

Dar cum să creadă? Vie, în mintea lui, era noaptea sfârșitului …

Stele, stropi reci, tăcerea morții … așa a fost în noaptea când a pierdut-o … Nu s-a gândit niciodată că tocmai marea o să i-o fure … Dar valurile s-au despicat și-un glas amintea că nu înțelesese graiul mării, dar o privea în ochi și-și prevestea destinul …

„Unde pleci …?”

„Mă cheamă … te rog, lasă-mă să plec; mi-e umed sufletul și mi-e sărată vocea … Vreau să ating un înger …”

Zbor amorțit de durere … acum se regăsea întins pe valuri, privind spre cer … poate că deja îi luase locul vreun înger … S-o aducă înapoi … cum?

Dac-ar fi trebuit să învie o mie de morți ca să o aducă înapoi, ar fi căzut în păcat și și-ar fi dorit să fie Dumnezeu …

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!