Plumbuita


Rufele atarnate la geamuri tipau in bataia vantului.Cobori in josul strazii doata cu laturile aruncate de la casele gospodarilor.Taflan ascunse lucirea cutitului in buzunarul hainei.Statea pe strada Plumbuita, un pic mai jos de manastire.Era trezit zi de zi de clopotele manastirii.Pe mica fereastra din fata patului, lumina soarelui intra tiptil gadilandu-i genele.veceul de lemn mirosea groaznic de cate ori intra.Cacanarii veneau destul de rar, si atunci cand veneau nu pra avea bani sa le dea.Panza de paianjen de la incheietura de sus prinsese o mica musca.Citea din ziarele ce ii foloseau pe post de hartie igienica.
Mancase niste salam cu mustar insotite de o bucata ascutita de paine.Pe drum se trezise ca plecase cu cutit cu tot.Cainii lasati liberi prin fata curtilor fara garduri il duceau mereu pana la sosea.Pe marginea lacului, din cand in cand , cate o cruce stirba scotea limba neagra catre oras.Apa din lac, aproape secata de tot, gazduia cu bucurie neafisata, zeci de cauciucuri, galeti si alte resturi menajere.
Gazduia si corpurile corespunzatoare crucilor de mai sus.Cate o burta umflata de caine aducea la suprafata mirosul schelalaielilor mortii.
Auzise la slujba de la manastire ca tot binele porneste din inima omului.O spusese un calugar tinerel cu burta iesind amenintatoare de dupa cutele resemnate ale robei.Tot binele, toate gandurile frumoase, toate vorbele milostive pornesc din inima.
Dar in drum spre sosea il vazu pe calugarul tinerel.Mergea cu capul plecat catre manastire, cearcanele negre tragandu-i gandurile in jos.
Nea Taflan se apropie si simti in buzunar lucirea cutitului.Se repezi, il prinse de gat pe cuviosul monah si ii infipse cutitul in inima.Se trezi abia cand bietul om isi dadea afara cearcanele odata cu ultimele horcaieli.Il apuca frica.Oare chiar el il omorase?Chiar el? Isi privi mainilepatate de sange...cum putusera mainile lui sa faca asa ceva?Nu mai intelegea nimic.
Cazand din nou in apa neagra ce ii acoperea mintea, ii gauri mai mult pieptul.Oare ce avea omul acesta in inima?Bunatate?Ganduri frumoase?Vorbe milostive?Baga apoi mana si scoase din pieptul calugarului o sticla de vin negru.Mai baga o data mana si scoase un copan de pui.I se facu pielea de gaina, dar isi facu curaj si mai baga odata mana inauntrul calugarului.Scoase de data asta o poza cu un barbat.O curati de sange si o privi mirat.Asta avea cuviosul in inima?Intoarse poza pe partea cealalta si silabisi: “Noptile petrecute alturi de tine sunt cele mai frumoase”
Ingrozit o rupse la fuga pana la marginea lacului.Isi spala mainile in apa verde, se ridica un pic mai linistit, si isi relua mersul.Spera doar ca nimeni sa nu fi vazut nimic.La cativa metri zari o femeie care isi plimba cainele.Un mic pechinez cu lesa rosie.Domnisoara avea o fusta scurta care ii dezvaluia picioarele fine, bine proportionate.Era foarte frumoassa.Nevenindu-i sa isi creada ochilor taflan se aseza pe o banca isi scoase tigara si o privi lung, in tacere.Femeia simtindu-se observata incepu sa se plimbe mai incet miscandu-si coapsele lasciv.Oricarei femei ii place sa fie admirata.
Atunci acelasi gand ca mai devreme ii navali in minte asa cum navalisera dorobantii la Plevna.Domnisoara se apropiase de el manata de curiozitatea cainelui.Parfumul serpuia spre narile negre ale lui Taflan.Ii puse mana la gura pentru a impiedica urletul, si lovi.Cu miscari sacadate cioparti pieptul frumos mirositor, umflat si alb, si baga mana inauntru.Spera sa gaseasca ceva mai frumos decat la omul Domnului.
Gasi insa doar niste bijuterii, un ruj, o sticluta de parfum, si niste haine.Nesatisfacut si cautandmacar o urma de bunatate in pieptul femeii, mai baga odata mana scormonitoare.Scoase de data asta un copil mort, slab, sfrijit si vanat...un avorton.
Se aseza linistit pe iarba, mangaie cainele, isi facu micile lui socoteli si pleca spre servici.
Lucra la atelierul mecanic al unei fabrici de paine.Seful sau, domnul Popescu ii facea mereu zile negre.Urma o noua zi de munca obositoare, ce se sfarsea inevitabil in mica carciuma de langa podul Plumbuita.
Ajuns acasa Taflan se aseza obosit pe marginea patului si isi scoase din buzunar, cutitul plin de sange uscat.Saracul cutit isi pierduse lucirea de dimineata.
Rememora intamplarile din acea zi...calugarul avea mancare si bautura, pe langa asta mai avea noptile petrecute langa iubitul sau, femeia avea niste bijuterii, haine, parfum ruj.Domnul cu diplomat negru avea o masina, niste acte, un celular, medicul avea mai multi avortoni, un lant de aur , o amanta , pachete de tigari si de cafea si cateva plicuri albe pline cu.
Militianul de la colt nu avea mai nimic...decat un pulan si cateva injuraturi.
Mutilase atatea piepturi astazi si totusi nu gasise nici o inima.
Oglinda din fata lui ii arata cutitul care se odihnea pe marginea patului.
Cu ultimele puteri baga mana inauntru si cand o sscoase vazu in oglinda o inima care batea improscandu-l cu sange.O puse la loc si lipindu-si fata de sticla rece pleca spre bunatate, ganduri frumoase si milostivenie.