agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-02 | |
FEBRUARIE
1 februarie Eram pe un bloc circular cu doi frati gemeni, blonzi de vreo 12 ani. In penumbra se mai afla un baiat. Stiu ca l-am vazut si pe Mihai, dar nu imi amintesc pe unde. Gemenii au incercat sa arunce un bolovan de pe bloc, dar era prea greu pentru ei. Eu am avut suficient ghinion sa eusesc iar bolovanul a cazut si a omorat un copil. Am stat in cumpana si m-am gandit. Nu stiam ce sa fac. Mi-era frica de consecinte, de ce vor zice oamenii, dar nici o clipa nu m-am gandit la cel ce a murit. M-am hotarat sa dau vina pe cel din penumbra. Gemenii au fugit sa adune dovezi cum ca nu ei sunt vinovati. Dupa ce au facut niste poze cadavrului, s-au urcat intr-o masina. I-am urmarit o vreme deoarece vroiam sa scap de ei. Acum cand stau si ma gandesc mai bine, nu mai sunt atat de sigura ca eu am comis crima. Am dat atata timp vina pe altii, incat am inceput sa-mi cred propriile minciuni. Fug de sau dupa cineva in noapte. Aud valurile spargandu-se de dig. Ce tot incerc sa fac? Vreau sa omor doi barbati! Se pare ca gemenii au fost rapiti de ei. Unuia ii dau foc, celuilalt ii infig o sageata in abdomen. Cred ca intr-un fel devii dependent de vise si de ceea ce faci in ele, te simti puternic. Eu ma simteam vulnerabila si de aceea am omorat, ca sa nu fiu ranita. A fost autoaparare, nu placere. Ce mi se pare ciudat e ca mereu saream la gat. Nu si acum! Sunt in clasa, in generala. Diriga e la catedra si corecteaza niste lucrari. E haos. Vad multi colegi din liceu, probabil pentru ca nu mi-i amintesc pe cei din generala prea bine. Am deja un 10 la material ei. Vorbesc cu A, imi spune ceva despre o carte pe care a citit-o de curand. In spatele catedrei, apar rafturile mele preferate, in care imi tin cartile. Ii povestesc despre Paulo Coehlo, dar nu e interesata decat de Alchimistul, pe care il caut sa i-l dau. Gasesc multe alte carti care mi-au placut si-mi amintesc ce am citit in ele. Diriga imi pune o nota proasta pentru ca eram acuzata de crima. Incerc s-o conving ca nu eu am fost aceea care l-a omorat pe baiat. In clasa se face liniste; toti vor sa auda ce am de zis. (Procesul- am sa vorbesc mai tarziu despre asta; 21 martie). Am dubii; sunt sau nu criminala? Ii spun ca nu merit o nota atat de mica pentru ca eu am invatat. Ma aproba. Asta s-ar putea sa aiba legatura cu contabilitatea, ca acolo am un 10 si un 4 dar mi-a ratacit luctarea asa ca am ramas doar cu zecele. Nu stiu cat voi lua la examen (am luat 10). Am mai visat ceva dar nu mai stiu pe unde; cred ca inainte de mare. Un spital in care o colega era operata de apendicita si trebuia sa stea 20 de luni internata. Blocul acela era spital si hotel. Incerc sa fac tot felul de legaturi, sa aflu ce m-ar determina sa visez astfel (imi plac visele intense) si daca ar putea fi premonitii. Aseara m-am uitat mult la tv. Pe hallmark am vazut un film care m-a tulburat despre o adolescenta fara familie si casa care ajunge la Harvard. Am vazut niste emisiuni pe Discovery despre mumii si sex. Emisiunile lor ma fascineaza! Poate asta are legatura cu Paulo Coehlo, dar in vis A era interesata de Alchimistul. Aveam perioade cand radeam in vis si altele in care eram indragostita. Cel mai frumos sentiment pe care l-am trait vreodata. Oare exista si in realitate sau trebuie sa ma multumesc cu visele? Aveam perioade cand puteam sa-mi controlez visele. Zburam si faceam obiectele sa leviteze. Aveam un minunat sentiment de putere. Puteam face orice. Acum o luna, la munte, am visat ca eram in camera de hotel. Erau multi oameni si mese pline cu prajituri. Pe fotoliul de langa tv statea Chris. M-am dus langa el si am inceput sa flirtam. Stateam in cumpana intre el si prajituri. Cand am ocazia in vis, mananc pe rupte! 2 februarie Nu o sa-ti vina sa crezi, dar am avut pe putin 5 vise. Sper doar sa reusesc sa-mi amintesc cat mai multe detalii din fiecare. 1. Eram in Constanta cu mai multe persoane; un grup format de mama lui G. Vorbeam cu cineva de pe net sa mergem sa vedem LOR 3 la Mall, desi amandoi il mai vazuseram. Tocmai fusese instalata o roata mare fara scaune, doar cu o banda rulanta. Am luat bilete (350.000 lei) si am mers intr-acolo. Radu ma tinea de mana. Presupun ca a fost un vis romantic. L-am intrebat daca mai vizitase orasul si vroiam cu tot dinadinsul sa mai ramanem, sa-l duc sa vada tot ceea ce vazusem si eu. Eram langa lac si vorbeam cu mami la telefon. Era putin suparata din cauza unei femei. Pe lac plutea un pui galben de gaina care dintr-o data s-a facut mai mare dect un om si a iesit pe mal dupa noi. Apoi a aparut un vultur care a crescut la fel, chiar mai mult si a inceput sa urmareasca puiul. Am fost nevoiti sa plecam de acolo. Am trecut pe langa un bar (zona era destul de pustie) iar la o masa, afara, stateau niste barbati care ne tot ziceau ceva dar nu i-am bagat in seama. Cand m-am intors am vazut un bici pe masa. Imi mai amintesc ca am admirat tot peisajul din roata cu toate ca era cam neclar. Am vazut cazinoul si i-am povestit ca odata am fost pe faleza, si am mancat chiar acolo. As fi vrut sa facem atatea impreuna… 2. Asta a fost un vis ciudat rau si greu de explicat. Eram la facultate cu niste colege (mereu apare Andreea; nu stiu de ce!) si asteptam sa intram la cursuri. S-a intamplat ceva si s-a schimbat decorul. Ma taram pe burta cu inca doua persoane; o femeie si un barbat. Erau multi roboti care trageau in noi si nu aveam unde sa ne ascundem. Eram prinsi intr-o capcana iar robotii vedeau prin ziduri si ne haituiau. Mai tarziu am aflat ca de fapt era un om in spatele lor care ne vroia pielea. In fine, am tot fugit prin labirintul ala, femeia a fost impuscata de foarte multe ori si nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea. Ne-am impartit sarcinile. Unul trebuia sa urce in camera centrala iar celalalt nu mai stiu. Nu-mi mai amintesc cine si ce a facut. Toata constructia era ca o cutie albastra. In interior erau 4 roboti, si ca sa nu fie impuscat, trebuia sa urce pe tavan, unde se afla camera centrala. Aici ar fi fost in siguranta deoarece locul nu era in aria lor de actiune. A urcat acolo si a distrus un robot in timp ce seful lor, un barbat imbracat cu un costum mustar si cravata zicea ceva cum ca rovorii nu pot fi distrusi. Eu am vazut totul dar nu stiu prin ce ochi. Eram omniprezenta. La sfarsit am ajuns la un motel. O femeie a batut la usa iar barbatul a deschis. Tipa avea o haina de blana neagra pusa pe un umar, cu o mana bagata in maneca. “Vad ca ti-ai insusit-o!” a spus el zambind in timp ce ea isi punea haina ca lumea. 3. La un moment dat ma aflam pe o straduta cu case. Am batut la o usa unde stiam ca-mi va raspunde un student de la facultate. Am intrat si i-am raspuns ca vreau sa-l interoghez. Ne tot uitam la ceas. A fost de acord asa ca l-am intrebat despre ceea ce ma interesa mai mult: visele. Mi-a raspuns la intrebari, dar nu am fost deloc multumita de interviu cu toate ca imi placea de el. De fapt m-am dus ca sa-l vad pe el. L-am mai vazut si am impresia ca el vroia sa mergem la Mall (in primul vis). Mai erau cateva persoane in casa, dar nu pot spune ca mi-au atras in mod deosebit atentia. Studentul mi-a spus ca are treaba si eu m-am simtit. Am plecat. 4. Cred ca de fapt asta a fost primul vis, in care mergeam pe malul marii. Erau multi pescarusi, atat de multi incat intunecasera cerul. Sau poate era innorat. Iar eu zburam printre ei. Mi-e greu sa fiu coerenta deoarece nu-mi amintesc mai nimic. Am doar flash-uri. Vedeam de sus pamantul rosu, poteci niste colege, iar Andreea. Aveam o misiune, trebuia sa ajung undeva. Ma vad cutreierand drumurile. La 6 cand m-am sculat am vrut sa scriu despre toare astea, atunci le aveam proaspete in minte, dar dupa 5 ore, alte vise … am uitat. Cred ca si aici am avut un labirint. Nu are rost! 5. Asta a fost al doilea vis dar tot nu-mi amintesc prea bine. Eram in Crangasi. I-am vazut pe toti. Ce cautam acolo nu stiu, dar aveam sigur o misiune. Parca sa zic ca am intrat in ultimul dormitor si in bucatarie. O cautam, dar nu am putut s-o iau, s-o salvez. Idiotul a avut grija de asta. Omul asta e atat de scarbos si cred ca numai gandul la razbunare ma face sa-i tot visez. Oare o sa am vreodata ocazia, si o sa profit de ea? Pana atunci, continua sa visezi. Trebuie sa recunosti ca visul cu Radu a fost super desi, intr-un fel imi doresc sa fi fost Chris. 3 februarie Ce mai vis?! Cine stie de unde incepe. Eu imi amintesc doar sfarsitul. Mai tot timpul am stat intr-un amfiteatru plin cu colegi din liceu si generala. L-am visat si pe Radu, dar spre sfarsit s-a transformat sau i-a luat locul Iulian. Pe scena era un spectacol cu Mosi Craciuni. Am petrecut mai multe zile acolo; cred asta deoarece s-au schimbat multe peisaje si chiar daca nu am plecat de acolo, simteam ca trec peste niste bucati de timp goale. La un moment dat, eram in lift cu colegul acela de la facultate, cu parul cret, Sebastian. Sa revenim la amfiteatru unde am mutat obiectele cu mintea, ceea ce putea sa faca si Catalina, numai ca eu eram specialista, le mutam repede si cu precizie. Am primit o bomboana de la Ana Maria (din generala), am facut din neant o cada cu robineti si dus. Ai scris despre asta -exact cum ai descris acolo, asa s-a intamplat si aici, dar sa nu uitam ca povestea a fost scrisa dupa vise si nu invers. Eram o legenda; toti auzisera de Ada, numai profa nu stia cum arat, si inainte sa ma trezesc, a facut prezenta “Deci Ada nu e!” a spus ea. Atunci am ridicat mana si am zis ca eu sunt. Ramasese incremenita. Nici nu stia ce sa creada despre mine. I-am spus sa creada totul si nimic. 4 februarie L-am visat pe proful de info. Ma tinea de mana si fugeam deoarece intarziaseram la un film. Oare ma indragostesc de proful de info? Nu cred. Eu confund dragostea cu ceea ce-mi imaginez si ceea ce vreau sa simt. Stii, cand sunt in lift cu o persoana tanara, un barbat tanar mai precis si pe care nu l-am mai vazut niciodata, mi se opreste respiratia. Ma sufoc la propriu. Intr-o vreme chiar credeam ca am claustrofobie. Imi place sa fiu singura in lift, dar nu-mi place sa fiu singura intr-o pestera, atunci iar ma sufoc. Vreau sa am un iubit; de fapt il vreau pe Chris. Ma uit la el si mi se pare ca-si schimba zambetul, ca-i stralucesc ochii. Ador privirea lui. Mi-ar placea sa-i trec mana prin par, sa-i ating fata, sa-i simt fiecare centimetru patrat de piele, sa-i ating fruntea, sprancenele, pleoapele, nasul, obrajii, buzele. Sa-l sarut. Numai cand ma gandesc la acel sarut, ma ia ameteala si ma sprijin de umarul lui in speranta ca imaginatia mea suficient de puternica il va face sa-si puna mana in jurul meu… Vreau sa-i simt inima batand. Vreau sa-l cunosc dar nu asa cum e el in realitate ci asa cum mi-l imaginez, cu istoria pe care i-am creat-o. Oare asta se numeste dragoste? L-as iubi mai mult decat orice pe lume, mai mult decat pe mine. Dar la ce sunt dispusa sa renunt pentru a-l avea? Nu la prea multe, nu la sufletul meu! (Va urma) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate