agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-26 | |
Se mai învârtește pământul? Nu mi-e dor de tremurul lui de găină capie, nici de punctul de sprijin pe care n-o să-l găsească nimeni vreodată. Dacă te-aș fi iubit îndeajuns, poate că nu s-ar fi întamplat nimic din toate astea. N-aș fi plecat nicăieri și astăzi aș avea vechiul ceas la mână, nu făcătura asta culeasă de sub șenilele unui transportor vechi. Am mâncat pască făcută ca acasă, ca acasă la tine, cu o urmă de aluat desupra, în rest, numai brânză dulce și stafide cu gust de petrol. Fără zahăr. Ãla micu' ce mai face? Iar sânge, iar lumânări, iar lacrimi fără rost? Vai de steaua lui. Cred că s-a săturat. Zicea că vine, însă pe-aici nu l-am văzut deloc. Mai are barbă? Plete? Alea, tot circul? Și eu am o urmă de barbă. Dar nu am cuie în glezne. Pe-aici nu l-am văzut nici pe ăla micu' al meu. Cred că nu vor să îi mai vedem. Eu l-am lasat de izbeliște și am plecat să te caut pe tine. Tu, ce să mai vorbim? L-ai pierdut la zaruri. Þi-ai și găsit cu cine să joci. Þi-am zis de acum nu știu câte vieți că jidanii trișează. Să te caut... Unde să te găsesc? În frimiturile pe care mi le dau popii pravoslavnici? În pișcoturile papistașilor? În icoana pe care nu o mai port demult? În crucea de pe mantaua vișinie? Nu te-am văzut de multă vreme. Penultima oară când mi s-a părut că te văd era vară-toamnă, împlineam o droaie de ani și mi-era tare foame. Nenicu’ Florian era baci la oi. La stâna lui unchiu’ Victor, eu eram aproape blond, nu mi se închisese părul (se închide ca să se deschidă, ce rost are?) la culoare și era cald. Batea un vânticel dinspre bulgari. Mă ascunsesem cu Turcu într-o văioagă. Se liniștise și el, nu mai lătra la caprele de pe ostrov. Nu voiam să mănânc iastlița. Da, adusese mâncare pentru ciobani nenicu’. Făsui și pui fript. Mi-era tare foame și ne așezasem să încălzim mâncarea. Și unul dintre ciobani a vărsat câteva ouă sparte în mâncare. N-am mai mâncat. Am plecat pe malul Dunării cu Turcu. Și am adormit acolo și cred că te-am văzut. Semănai cu nenicu’ Florian și m-ai acoperit cu o dulamă de blănuri de oaie care mirosea a caș și a porci sălbatici. Nu, nu te iubesc. În mine nu mai este loc de iubire. Ce nume ți-au ales și ăștia... Dumnezeu... Cum să iubești pe cineva cu un nume așa straniu?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate