agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-04 | |
Un bărbat din Moldova pesedistă, sătul de sărăcia in care trăia,si-a luat lumea in cap si a plecat la lucru in Ardeal.Auzise el ca pe acolo se traieste altfel, ca oamenii sunt mai bogati.
Nu se stie daca a facut mare lucru, in schimb a venit veste in sat ca omul s-a imbolnavit. A si murit, departe de casa si de rude. Intre timp, nevasta lui a plecat cu altul, copiii au ajuns cine stie pe unde, iar cei din comuna unde decedase au luat legatura cu primaria din comuna unde avusese omul domiciliul.Ultima dorinta a mortului fusese sa fie ingropat in Moldova lui draga, ca macar dupa moarte sa fie aproape de parintii lui. Zis si facut.Mare vinzoleala in sat, ca vine mortul! Vine vine, dar pe cheltuiala cui va fi ingropat? Mare dilemă... Cei de la primarie s-au scotocit pe la buget si au hotarat ca vor suporta ei toate cheltuielile...cu hainele, cu popa, cu groparii... A venit si ziua cand bietul om a ajuns, cu picioarele inainte, acasa... A fost depus frumos la biserica din sat si urma sa fie trecut in regula pe lumea cealalta... Ei, dar cu bârfele ce sa te faci?? ca omul mai avea el ceva neamuri prin sat, si nu chiar asa de sarace... Si, saraci ca saraci, da fudui - nevoie mare... Incoltite de babele satului, au venit rudele cu mic cu mare sa ia mortul din biserica, sa-l duca la ei acasa, ca nu se cadea sa fie aruncat asa, ca un caine, in groapa, fara sa-l jeleasca nimeni. L-au suit intr-o caruta, l-au dus acasa, si l-au pus in casa cea buna, sa stea la loc de cinste. Dar, de jelit, nimeni nu-l jelea , ca erau tare ocupati cu comentatul pe la colturile casei.Ca, uite, ce rusine, au ajuns in gura satului, ca cine naiba l-a pus pe ăsta sa se duca la dracu in praznic, sa moara printre straini si sa le cadă lor pe cap , ca cine stie ce avere o fi strans el si oare cui o fi ramas etc etc... Intre timp, cei de la primarie au auzit ca mortul nu mai e la biserica, si ca rudele, care nici nu au vrut sa auda de el, iaca acuma l-au luat, dupa ce era gata imbracat cu un costum nou-nout, si incaltat cu pantofi luciosi, negri, din carton presat.Mare suparare!!! Si, au venit la rude, sa-si recupereze mortul! S-a starnit un vacarm , de nu se mai auzea nici in cer nici in pamint.Pe unde te uitai, vedeai numai fețe mânioase, voci ridicate cuvinte grele... Mortul, stătea senin, de parca era dus pe alta lume...Nici capul nu-l durea pe el de cearta celor vii.. Numai un copilaș, langa un gard, bocea de-i sărea camasa de pe el... ,,De ce plângi măi!?!" il intrebă o babă, impresionată de lacrimile micuțului. ,,Fincâ ni ieeee mooortuuuu!!!!!!!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate