agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-22 | |
TEZAL
Scena 1 O camera mare intunecata si incarcata de mobile pretentioase si urate. Pe usa incadrata o oglinda veche. Pe perete doua tablouri mari de prost gust luate din bazar. PERSONAJELE: Tezal, Fratele, Callima si Tatal TEZAL (admirandu-se in oglinda): Am treizeci si trei de ani. De azi inainte voi fi alt om, un om nou. Voi privi cu alti ochi lumea, cu mai multa incredere, de la alt nivel…(spre fratele sau). Ma duc sa fac un dus si sa ma aranjez (uitandu-se la ceas nervos de mai multe ori). Trebuie sa soseasca din clipa in clipa. FRATELE (in picioare cu spatele la el mancand ceva linistit): Vrei sa plec? Sa va las singuri? TEZAL (oftand si dand ochii peste cap): Dar ce iti imaginezi? (iese) FRATELE (vorbind singur): Toate ca toate dar sa nu inceapa sa-si faca obicei. Maine poimaine ma trezesc dat afara. Tezal se intoarce, la fel imbracat, doar cu parul putin ud. TEZAL: Gata, sunt gata pentru marea lovitura. Am pus totul la punct, totul e aranjat. Frate acum trebuie sa pleci, te intorci peste vreo doua ore. (pauza) Dar du-te o data. Fratele tresare, ii cade o bucata de branza pe jos, se apleaca sa o ia si iese din scena bombanind. Se adauga un pat dublu in mijloc, lenjerie deranjata intentionat cu o forma data, deasupra patului un tablou vulgar cu o femeie cu un san dezvelit. Tezal agitandu-se prin camera si pocnind din degete, ia o sticla de vin si bea direct din ea. Se aud batai repezite in usa, apoi mai incet. Tezal iese, apoi intra, el inainte, Callima timida in spate dar cu privirea cerceteaza in jur. TEZAL: Intra. Poftim, intra. Tezal iese, Callima se aseaza pe pat cu mainile pe genunchi. CALLIMA (singura): Dumnezeule, in ce hruba am intrat. (are o ezitare, vrea sa se ridice). In ce m-am bagat? Sa ma fac ca nu vad ce este in jur. Intra Tezal TEZAL: Ei, acum… CALLIMA: Acum ce? Fa si tu ceva, tu esti barbatul, nici eu nu sunt prea experimentata. TEZAL (zambind timid): Vad. CALLIMA: Dar stiu ca esti artist, atatea tablouri. E adevarat ca nu sunt ele prea reusite, macar ai material…(zambeste ironic) TEZAL: Mda, erau aici cand ne-am mutat sunt ale proprietarei, oricum eu le gasesc dragute. CALLIMA (face semn cu mana dezgustata): Hai sa facem o data, nu am timp de pierdut. Peste un timp CALLIMA (cu tigara aprinsa, intinsa pe pat): Pare o eternitate, parca timpul s-a oprit, iar noi nu o sa mai plecam deloc de aici. TEZAL (agitat se imbraca mormaind): Eternitate…fratele meu trebuie sa apara. CALLIMA: Ma dai afara? Deja? TEZAL: Mai am si niste treaba. CALLIMA: Ei, cum e ? Cum ti s-a parut? TEZAL: Ciudat. Parca nici nu as fi fost eu, nu simt nimic. CALLIMA: Ce ti-ai imaginat? Credeai ca e mare lucru? In fond e numai sex. Ai sufletul rece, nimic nu o sa se lipeasca de el niciodata. TEZAL: Stiu. Ti-am mai spus ca sunt un sarpe. CALLIMA: Nimic nu te perturba, orice ti s-ar intampla tu o sa iti revii imediat, esti tot timpul in echilibru. Mergi in echilibru pe sarma si numai cu plasa dedesupt. Imi astern propria nenorocire alaturi de tine. Imi vad suferinta si totusi ma indrept spre ea. De ce ma duc? Poate inca mai sper, inca mai cred ca te poti intoarce mai mult spre mine. TEZAL: Nu-ti fa mari sperante. Ti-am spus de la inceput cine sunt. CALLIMA: Tu mi-ai spus cine esti, dar tu nu stiai cine sunt eu. Nu imi plang de mila, imi asum faptele, inimii nu ii pot dicta, iar ratiunea acum imi joaca feste. Inima ma domina. Acum am sa plec, sunt obisnuita cu infrangerile. TEZAL: Te-as conduce, dar am niste treaba. CALLIMA (rece): Nici vorba, nu ai voie sa ma conduci. Asta ar fi un pas prea mare, nu trebuie sa iti strici echilibrul . (iese) TEZAL (singur): Ce femeie…Asta sunt eu si gata, nu vreau incurcaturi. Seara, Fratele pe canapea cu spatele drept, teapan se uita la televizor. Tezal la birou printer hartii. FRATELE: Sa te intreb? TEZAL: Cum sa fie? Cu o masa buna si un film bun poti fi mai multumit. FRATELE: Atatea pregatiri, atatea asteptari si tu doar asta poti spune. Hm… inseamna ca nu am pierdut prea mult. TEZAL: Nu stiu, fiecare cum crede, dar mie unul nu mai imi trebuie femeia asta, gandeste prea mult pentru necesitatile mele. Tare imi e teama ca nu am sa pot scapa de ea prea usor. Uita-te la mine, uita-te la viata mea, am tot ceea ce imi doresc, de nenorocirea ce ma apasa am scapat, nu mai vreau nimic. Ce nu intelege? I-am spus de la inceput raspicat: sex si nimic mai mult, fara implicatii. Atunci mi-a spus ca a priceput si acum imi cere explicatii. Cine e vinovat? FRATELE: Tu. Pentru ca stiai ca ea te iubeste. Si ea pentru ca stia ca tu nu o iubesti. TEZAL: M-ai ametit de tot, ma duc sa ma culc. FRATELE (vorbind mai mult pentru el): Si eu care imi faceam probleme. Ha, ha. Tezal asta e un tantalau. TEZAL: Am fost singur, acum sunt cu toti. FRATELE (razand): Cu toti si cu nimeni. Scena 2 O camera simpla, cu doua scaune, o canapea si un sevalet.Trei tablouri rezemate de perete. CALLIMA (singura): Ah…totul intr-o singura ora si s-a sfarsit. Ce tragedie! (isi strange pensulele de pe jos si isi ia planseta sub brat) (intra Tatal) TATAL: Callima, frumoasa fata, ca zorii unei dimineti de vara, ochii tai adanci si reci…De unde fruntea asta incruntata? Ce inger al noptii te-a tulburat? CALLIMA: Nimeni tata, sti doar ca framantare este numele meu, eu nu pot sta linistita nicicand. Tot ceea ce nu pot atinge si imi aluneca printre degete ma incearca, linistea imi este dusman. TATAL: Oh, creatorul, artistul, vesnica nemultumire si refuzarea evidentei. Suflete rascolite, ratacite si cautatoare de taine. CALLIMA: Cum am putea crea daca nu am privi mai atent, daca nu am vedea lucruri pe care ceilalti nu le vad ? TATAL (iscoditor): Callima, te cunosc, de data asta suferi din amor. CALLIMA: Dragoste se numeste oare sau cumva refuzare a evidentului? (zambet amar). Acum nu mi-as dori sa fiu decat un caine sau un biet idiot care nu simte nimic, nici dragoste nici ura, doar se gudura si iti linge mana recunoscator cand esti bun cu el. TATAL: Lasa, lasa o sa treaca. Dar ce avem aici? (zarind tablourile). Ce reprezinta ? CALLIMA (vizibil din ce in ce mai dezgustata): Doar refulari de ale mele. Nu au nici o semnificatie, incercari, pete de culoare si atat. TATAL: Ar trebui sa lucrezi mai mult, poate mai deschidem o expozitie. Cei de la sala ma intreaba mereu daca mai ai ceva lucrat. CALLIMA: Sti ca nu m-au interesat niciodata expozitiile, nu le-am facut decat de dragul tau. TATAL: Fata mea, trebuie sa iesi in fata intr-un fel, nu le poti tine ascunse, doar pentru tine. CALLIMA (repezit): Nu simt nevoia sa arat nimanui nimic. Nu mai imi place ce fac, in plus de asta nici nu prea am. Uite (aratand in jur doua trei tablouri)… atat. TATAL: Si atunci ce vrei sa faci? CALLIMA: Nu iar aceeasi poveste. Sa fac ce, pentru ce, pentru cine? Nu imi trebuie nimic deocamdata. TATAL: Nu poti spune doar asta, trebuie sa-ti placa ceva. CALLIMA: Ce imi place mie nu se poate. TATAL: Ce anume, te ajut...? CALLIMA: Nu ai cum sa ma ajuti, nimeni nu imi poate de ceea ce vreau eu. (nervoasa). Nimeni. Ma duc sa dau un telefon. (iese) TATAL (singur): Biata de ea, biata mea fetita… Scena 3 CALLIMA (singura): Dumnezeule, cand imi vine odata mintea la cap? (se lasa pe canapea uitandu-se in gol cu mana la ceafa) Intra Tatal TATAL: Ai oaspeti. CALLIMA: Cine? TATAL: Un domn, daca ii poti spune astfel. (razand) TEZAL: (aceleasi haine pe el din prima scena): Buna seara . Deranjez? Sa vin altadata? CALLIMA (tresare, roseste si raspunde inghitind in sec): Nici vorba, intra. TATAL: Eu plec atunci. CALLIMA (revenindu-si brusc): Nu, ai sa ramai aici, noi nu avem nimic de ascuns (uitandu-se la Tezal) TEZAL (vizibil intimidate): Sigur, ramaneti. Vroiam doar sa… CALLIMA: Spune. TEZAL: Sa vad ce mai faci, cum esti. CALLIMA: Bine, cum sa fiu (taios,ironic) sau cum ai fi vrut sa fiu? TEZAL: A…nu. TATAL: Nu, nu face bine deloc, ba chiar nici nu vrea sa mai lucreze, poftim, uita-te in jur. CALLIMA: Tata, nu cred ca il intereseaza asta. TEZAL: Ba cum, sigur ca ma intereseaza TATAL(luand un tablou in mana):Uita-te la asta de exemplu. Cum ti se pare? TEZAL: Interesant, bravo. CALLIMA: Lasa-l, spune mai bine de ce ai venit. TEZAL: Ca sa te vad. CALLIMA: M-ai vazut. Tata iesi putin. TATAL: In regula. (iese) CALLIMA: S-a schimbat ceva? TEZAL: Ce? CALLIMA: Cum ce? TEZAL: Nu mai discut despre asta, ti-am mai spus nu vreau sa explic nimic. CALLIMA: Eu vreau sa explici. TEZAL: Nu, nu s-a schimbat nimic. Si daca mai vrei discutii, plec. CALLIMA: Pleaca. (Tezal se indreapta spre usa). Stai, mai stai un pic. Asta inseamna ca nu o sa mai vorbim niciodata? TEZAL: Daca tot acelasi subiect, nu. CALLIMA(cu vocea grabita si sfarsita): Bine, atunci despre altceva. TEZAL: Despre altceva, da. CALLIMA (singura, se aseaza cu fata in jos, pe burta, pe canapea, isi tine respiratia cateva secunde): Unul, doi, trei…si gata. Trebuie sa gasesc o modalitate, una simpla, nedureroasa. Deci sa le luam pe rand: una, pastile…hm, e posibil sa nu mori si pe deasupra iti mai este si foarte rau dupa aceea; doua: gazele… nu, imi vine sa vomit de la miros. Ah…nu mai stiu. Ba nu, asta este…(asculta atent, de afara se aude zgomot de masini). Multime adunata pe strada in jurul unui corp sfartecat de rotile masinii. Femeia are ochii inchisi si parca un zambet abia schitat in coltul gurii. Cineva ii strange mainile la piept plangand si zicand incetisor incontinuu: Biata mea fetita. Decor din prima scena, acasa la Tezal si Fratele sau. TEZAL: Ei, la ce film ne uitam asta seara ? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate