agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-07 | |
În iunie 2005, Centrul Cultural Francez din Timisoara va organiza primele Întâlniri Fotografice de la Timisoara intitulate «SUPRAEXPUNERI»
Aceste întâlniri fotografice de la Timisoara sunt menite să devină un eveniment recurent care să reunească o dată pe an, în mai multe locuri din oraș, expoziții prezentate publicului larg. Aceste Întâlniri se vor Întâlniri deschise tuturor influențelor și tuturor tendințelor. Ni se pare prioritar să contribuim la dinamitarea granițelor intelectuale și artistice, distrugând limitele fotografiei numită « documentară » sau ale fotografiei « artistice », propunând o întâlnire a tuturor fotografiilor. Multiplicitatea privirilor va permite surprinderea unor societăți în continuă evoluție, în toată complexitatea lor. Pe de altă parte ni se pare important să desprindem două tendințe în cadrul acestor Întâlniri : va fi vorba în același timp de Întâlniri profesionale și de expoziții destinate publicului larg. Pentru a da coerență acestei diversități, ni s-a părut important să desprindem în fiecare an o problematică în funcție de care să se articuleze expozițiile. Pentru această primă ediție, problematica propusă se va articula între ideea de Evoluție și cea de Revoluție. Societățile din Europa Centrală au cunoscut în ultimii cincizeci de ani răsturnări considerabile în toate domeniile. Va fi vorba, prin intermediul privirii fotografului, de a face vizibilă această evoluție, dar și de a-i asocia un sens. Această evoluție a fost de asemenea punctată de accelerări care au luat forma revoluțiilor și care au format impresiile colective prin intermediul imaginilor care au fost difuzate în legătură cu acestea : de la Ungaria în 1956, trecând prin Cehia în 1968, până la Serbia în 2000, fără să uităm, bineînțeles nici Romania în 1989. Este vorba de revoluții care de asemenea continuă să suscite îndoieli și interogații, cum stă de altfel mărturie cuvântul revoluție, care este adesea refuzat acestor evenimente. A reflecta în privința imaginilor Revoluțiilor din Europa Centrală înseamnă și a reflecta asupra conceptului însuși de revoluție : cum și de ce imaginile acestor evenimente au contribuit la definirea lor drept „Revoluții” ? *** Gilles Saussier « Când mi-oi vedea ceafa » Expoziția lui Gilles Saussier reprezintă un rezumat al problematicii acestor întâlniri. Demersul său personal de fotograf se înscrie tocmai la intersecția fotografiei artistice și jurnalistice, pentru a propune o recreare a lumii prin intermediul fotografiei : „Această prezență a oamenilor și a lucrurilor (în opera lui Gilles Saussier) se detașează de căutarea iluzorie a realului și furnizează indiciul unei munci care este interesată de istorii, cu toate că refuză să le claseze, la fel cum se refuză clasarea lui Gilles Saussier. La limita disciplinelor, liniile sale documentare înfrâng împărțirile disciplinare”. Și prin aceasta el produce o lucrare „angajată”, care spune lucruri inedite despre lumea care ne înconjoară. Însuși parcursul lui Gilles Saussier relevă acest „amestec de genuri”. Fotograf pentru agenția Gamma, face în decembrie 1989 fotografiile de la Timișoara și de la București care au făcut turul lumii : soldați împușcați pe străzi, mișcări de masă și bineînțeles masacrul de la Timișoara. După aceea, Gilles Saussier a părăsit voluntar fotografia de presă, căreia îi reproșa că nu mai vorbește despre lume, ci reproduce canoane estetice. Trebuia să își reinventeze fotografia pentru a putea vorbi din nou despre lume. Acesta este lucrul pe care îl dovedește superba lucrare Living in the Fringe realizată la Bangladesh. În 2004, Gilles Saussier a ales să revină la Timișoara, la „locul crimei” pentru a pune sub semnul întrebării aceste prime fotografii care i-au asigurat la vremea lor o recunoaștere internațională fulgerătoare. Este vorba de asemenea, prin intermediul fotografiei, de a face dreptate Timișoarei, imaginii acestui oraș și de a repune în discuție statutul fotografului de presă. Când mi-oi vedea ceafa, în curs de realizare, va fi prezentată de Kunstmuseum din Bâle între 1 mai și 25 august 2005 în expoziția ‘Covering the real’. Tableau de chasse, 2005 ©Gilles Saussier *** Cosmin Bumbuț Cosmin Bumbuț, membru fondator al grupului 7zile, a primit în 2003 premiul pentru cea mai bună carte de artă a anului cu magnifica « Transit » publicată la Humanitas. Fotograf consacrat în lumea modei și a publicității, Cosmin Bumbuț propune clișee în care cadrajul ne modifică percepția asupra dimensiunilor, asupra spațiului. Alte clișee destabilizează : un element în depărtare, o mișcare prea rapidă pentru ochi, ambianțe de sfârșit de lume, o imagine fugitivă a personajului ca pentru a reintroduce privirea artistului, percepția sa despre lume. Vodka drinkers, Victoria, noiembrie 2004 ©Cosmin Bumbut *** Răzvan Jigorea Răzvan Jigorea, tânăr fotograf timișorean, membru fondator al ‘Quad group’ și al forumului de critică fotografică Punctum, ne va propune viziunea sa artistică asupra articulației dintre evoluția și permanența societății române de după Revoluție prin intermediul unei serii fotografice din Maramureș. Clișeele lui Răzvan Jigorea dovedesc o căutare de imagini în care să se ghicească viața. Încercând să recreeze o emoție, fără a propune fotografii prea ‘evidente’, Răzvan Jigorea fixează o mișcare, lăsând să transpară povestea ascunsă în spatele imaginii, momentul de viață care precede și justifică fotografia. Minijupes, talons hauts, Botiza, 2003 ©Razvan Jigorea Vieille femme des Maramures, Ieud, 2003 ©Razvan Jigorea *** Andrei Pandele Între mărturie istorică și poetizare a realului, fotografiile lui Andrei Pandele par să reintroducă cotidianul uman în evenimentul istoric. Începând cu clișeele realizate înainte de 1989, în timpul Revoluției și de atunci încoace, istoria recentă a României devine posibil de perceput prin intermediul privirii decalate al lui Andrei Pandele. Fotografii cu nuanțe ironice, câteodată dulci-amare. Uniunea Artiștilor Plastici din România Filiala Timișoara(UAPT) Un soldat se rase, Bucarest, Roumanie, 1989 ©Andrei Pandele/Ostphoto Dernière queue pour du sucre, Bucarest, 1982 ©Andrei Pandele/Ostphoto *** Adrian Pîclișan Instaurarea democrației, în mod special prin intermediul alegerilor este incontestabil una dintre principalele evoluții declanșate de Revoluția din 1989. Indiferent dacă o socotim drept o evoluție pozitivă sau negativă, alegerea lui Traian Băsescu în 2004 a marcat o adevărată schimbare în viața politică a României post 1989 deoarece ea înseamnă sfârșitul conducerii ‘comuniștilor căiți’. Din moment ce alegerile nu mai erau câștigate dinainte, miza politică a devenit în sfârșit vizibilă. Fotograf de presă pentru Mediafax și recent premiat, Adrian Pîclișan ne propune o serie de cișee ale acestei campanii prezidențiale, arătând două fețe ale monedei : pe de-o parte oamenii politici lansați în această cursă pentru putere care implică un joc mediatic și pe de altă parte alegătorii, care-și cheamă compatrioții la urne sau care (re)învață ritul votului. 45 ans, 2004 ©Adrian Pîclisan/MediafaxFoto *** Gardi Balazs Evocând propria sa copilărie printre blocuri, Gardi Balazs propune o privire artistică, dar în același timp sociologică, asupra spațiului urban și a locuitorilor acestuia. Artist venit din sfera fotojurnalismului, Gardi Balazs vorbește despre ghetoizare fără să o estetizeze, de mizerie socială fără să o dramatizeze. Forma fotografiilor sale susține conținutul : cadrarea e simplă și alegerea alb-negrului sugerează ordinarul și accentuează hiatusul dintre arierplanul betonat, învechit și personajele fotografiate. (sans titre), 2004 *** Răzvan Ion Răzvan Ion, artist, comisar de expoziții și scriitor este de asemenea editor-fondator, împreună cu Eugen Rădescu, al uneia dintre puținele reviste de artă contemporană românești, ArtPhoto, dedicată în mod special fotografiei, artei video și noilor suporturi. Pentru Răzvan Ion, arta contemporană vorbește despre societatea contemporană ; astfel, el își transpune întrebările despre societatea de azi în instalații artistice care propun o dublă reflexie vizuală și societală. După ce s-a interogat aspupra ‘identităților ascunse’, asupra ideologiilor contemporane pe care le vehiculează societatea de consum și asupra canoanelor de frumusețe, Răzvan Ion va propune în cadrul « Supraexpuneri » o instalație video intitulată « Quiet_quiet_minute ». Quiet quiet minutes ©Răzvan Ion Quiet_quiet_minutes « este o introspecție în ultimele minute de putere ale unui dictatorm ale lui Nicolae Ceausescu, fostul conducător comunist al României. Acesta își ține ultimul discurs de la balcon. Disperat că pierde pouterea, atitudinea sa evoluează într-o ciudată negare a realității. Și chiar mai mult decât atât, încearcă să promită o ridiculă mărăre de salrii. Ultimul cuvânt adresat de el poporului a fost ‘liniște’, sperând încă să poată controla mulțimea. Două zile mai târziu era executat. Instalația video, care difuzează aceeași scenă repetată, arată realitate virtuală în care poate trăi un dictator. » (Răzvan Ion) *** Contact: Centrul Cultural Francez 46 Bd. C.D. Loga 300020 Timișoara, Tel: +4 0256 490544/ +4 0256 201453 Fax: +4 0256 490543 [email protected] Source Internet : Centre Culturel Français de Timisoara |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate