agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-28 | | "Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste) Poeții n-au rămas niciodată indiferenți la tribulațiile lui Don Juan. Viața lui li s-a părut mereu demnă de consemnat cu fastul liric de rigoare. Și nu doar viața, ci și metamorfozele pe care le-a suferit de-a lungul vremilor. Sorescu surprinde momentul în care un DJ rafinat, devenit, de teama răzbunării amantelor înșelate, o persoană calofilă, a abandonat viața erotică și “nu mai mângâie decât ediții rare”: “Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire, S-a făcut șoarece de bibliotecă.” Don Juan e, cum se vede, o specie proteică și de aceea extrem de rezistentă și expansivă. Au constatat-o de mult și prozatorii. Dar ei, mai realiști și mai incisivi, observă, cum face Paler, un DJ obosit și dezabuzat, operativ și cinic, “mitocan și obraznic”: „Astăzi, Don Juan s-a săturat să mai fie frumos și curtenitor. Nu mai folosește scara de mătase, ci se strecoară ca un șobolan prin subsol să nu-l vadă nimeni. Este ca secolul în care trăim: cucerește fără să-și mai piardă timpul cu fleacuri. E mitocan și obraznic. Vorbește despre iubirile lui ca despre halbele de bere băute. Își înhață victimele și le degradează. Le murdărește iluziile despre dragoste, lăsînd în urma nu femei care visează ci femei care nu vor să mai audă de dragoste." DJ s-a adaptat rapid și la tehnica modernă, și azi se insinuează prin canalele de comunicație (e un as al net-ului și al telefoniei mobile) – balaur virtual cu limba despletită în vers alb și sincopat. Ițit din eter, mai mult etilic decît eteric, își abordează victimele cu aere metafizice și gesticulație de mare mutilat al aventurii existențiale. Apelează fără nici un scrupul – din căruciorul de handicapat – la infailibilul instinct matern al femeilor. Și, dacă nici așa nu reușește, încearcă să le tragă după el în mocirla fetidă din care s-a nălucit. Avea dreptate Pleșu, chiar dacă epoca net-ului era pe atunci departe, cînd spunea în Minima moralia că: „Întîlnim, de aceea, din păcate, nenumărați oameni de cultură admirabili prin cunoștințele lor, dar pe care omenește vorbind, nu dai doi bani: e plină lumea de lepre cultivate, de cărturari insalubri, de ‚autorități intelectuale’ lipsite de orice autoritate morală.”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate