agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-18 | |
http://www.youtube.com/watch?v=05ZQYajrt_k
Uniunea Asociaților de scriitori din Israel Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română invitație Avem bucuria de a va invita în ziua de luni 4 decembrie a.c. la ora 17.00, în sala Bialik a Casei Scriitorilor (Beit Cernihovski) Str.Kaplan nr.6-Tel Aviv la GALA PREMIAÞILOR SUB AUSPICIILE Candidatei la Președenție a Statului Israel Dna deputat Colette Avital * Scriitoarei GINA SEBASTIAN-ALCALAY-romancieră și eseistă i se acordă « PREMIUL SION » pentru anul 2005-2006 *Poetei BIANCA MARCOVICI -i se acordă pentru întreaga ei operă poetică de până acum « Premiul B.FUNDOIANU (Benjamin Fondane) » *Scriitorului G.Mosari-i se acordă pentru activitatea sa în domeniul prozei umoristice, publicisticei și notelor de calatorii « Premiul MIHAIL SEBASTIAN » Si D-lui Bruno Landesberg-Consul onorific al Romaniei, directorul Concernului Sano, sponsorul premiului Sion și al serii de premiere caruia i se acordă și o diplomă de merit. Animatorii serii :Scriitorii-Actori Felix Caroly si Carol Feldman Prezentator: poetul Shaul Carmel în seara Galei, cărtile celor premiați se pot obține la preț redus Premiul pentru poezie și pentru întreaga activitate literară, "B.Fundoianu" (Benjamin Fondane) acordat de A.S.I.L.R din Israel, 2006 sursa: "Bună dimineața, Israel" nr.405, 20 iunie, 2006 ¤ Pe unda de recepție note de lectură (a fost prezentată de criticul Carol Isac la Radio Kol Israel, 24-03-06 ora 20.50) Bianca Marcovici își urmează destinul poetic, meticulos și fără răgaz. A publicat, de la debutul în 1985, 20 de cărți și a fost prezentă în șapte antologii, ceea ce înseamnă ceva mai mult de o carte pe an. A primit, în acest timp 12 premii și diplome. Aproape în fiecare carte îi regăsim biografia însoțită de fragmente din cronici și recenzii, de preferință nu dintre cele publicate în țară în care trăiește și scrie, ceea ce e semnul sigur al atenției îndreptată spre lumea din afară: i-au apărut volume în Germania și România, publică frecvent în aceste țări inclusiv în revistele literare on-line. Este un personaj cunoscut în adunările poeților fie la Iași, fie la Neptun, în Iugoslavia, sau în Israel. Am regăsit toate informații și în noua ei culegere de versuri" Lumini diafane" apărută la începutul acestui an la editura "Haifa". E un volum reprezentativ pentru viață sub semnul poeziei în care recunoaștem notele de răzvrătire împotriva unui conformism care încearcă să vadă lucrurile mai simplu, dar nu-și poate ascunde trădările de la adevăr și o anume împăcare cu realitatea imediată, semn al experienței trăită adesea la o înaltă tensiune. Titlul culegerii, mi se pare potrivit cu un conținut care lasă impresia unei "diete a cuvintelor" cum se numește unul din poeme, în căutarea expresiei cele mai limpezi cu putință într-o lume a metaforelor. Dacă vrem să aflăm temele prioritate ale cărții, le vom găsi, de altfel, în tendința căutărilor acelor lumini care pătrunde dincolo de deghizamentele cotidiene, impuse de reguli ce contrazic, de multe ori, ritmul vieții interioare. O promisiune: "voi deveni acră, acră de tot Voi uita până și cuvintele dulci Voi uita până și mierea de albine..." (Dieta cuvintelor) este ținută promt printr-o asumare a înțeleptei prudențe bizuindu-se pe "zidurile de sprijin" invocate și cu alte ocazii: Încerc să mă feresc de oameni răi, dar nu reușesc pe deplin apar mereu ca niște umbre numerotate" (Renasc din nou) Contextul este, de la un moment dat, obsedant și salvarea, unica posibilă, este iubirea. Pentru poetă ea nu coboară niciodată într-o banalitate ritmată în șlagăre și nu este chemată la subiect bun la toate în telenovele, ci constituie un mod de a exista. O "dedicație" aparent simplă ce pare extrasă din caietul de impresii intime ale unei liceene îndrăgostite are aici încărcătura unei lucidități optimiste și intens luminoase: ai rămas același" un fulg pe buzele mele în miez de vară o scânteie de viață aducătoare de sentimente întețite și virgine o lacrimă de bucurie pe obrazu-mi ars de soarele infernal un poem alb atât de alb ca o rochie de nuntă". Astfel de translații de la spaime virtuale la împăcări cu sine constituie axul trainic al universului poetic pe care Bianca Marcovici îl stăpânește cu ezitări, dar și cu farmec aflat doar în marea poezie feminină. De reținut mai vechea și statornica nostalgie a muzicii, amintind de vremea când poeta era și o talentată violonistă. Acum poemul pe care îl scrie îi evocă vioara lui Chagall: "sunetul neresemnării din coșmarul nediletanților fragila vioară Canarul evreului Ca eternă victimă" ( Monolog pe o coardă). Gândul la Auschwitz rămâne nedespărțit încă de la debut când scria, cu o sinceră simplitate: Sântem vii Sântem copiii lor Cei care cântă Șalom" Iar după numai 14 ani își amintește de infern privind carcasa autobuzelului explodat, cu urme de sânge omenesc, în chiar inima orașului cu ziduri de sprijin. În "scrisori filigranate", secțiunea a doua a volumului, poeta revine la meditațiile de genul celor din "Aburi de femeie", un jurnal liric în care poemul: "Sunt femeie și pun întrebări naive" se legitimează ca fiind o "carte de vizită" : "e normal să pun întrebăro naive e foarte normal să mă ascund în întrebări naive- picturile naive nu nasc confuzii pre grave creierul nu trebuie conectat la nici o schemă electrică desfigurarea umană intervine la plictiseală" Între păstrarea propriei tradiții și înnoire, poeta găsește un drum care îl pune în valoare Capacitatea de a exprima direct și clar, combustii sufletești pe care le comunică, până nu de mult, mai complicat și nu întotdeauna pe unda de recepție a cititorului. Nu este vorba de oarecare concesie, ci de o apreciere mai sensibilă de așteptarea acestuia. Îmi place să cred că o vom regăsi mereu într-o astfel de ipostază și în viitoarele volume. Faptul că parte din poemele din "Lumini diafane" sunt traduse în franceză ( de NICOLE POTTIER) este o mână întinsă și cititorilor de alte limbi (în engleză 18 poeme i-au fost traduse de Luiza Carol, în germană i-a apărut o culegere în traducerea lui Radu Bărbulescu iar în franceză încă una semnată de George Astaloș). Bianca Marcovici, după ce a debutat la Iași consolidându-și statutul de poetă la Haifa, își construiește acum, în poezie, trepte către un nou destin. CAROL ISAC Pag 23,38 REVISTA "Orient Expres " nr.574- 20 martie 2006 TEL AVIV Panoramic editorial ( 34) BIANCA MARCOVICI ȘI POEZIA SCRISORILOR LIVIU MOSCOVICI Începutul acestui an ne-a adus bucuria de a vedea aparută o nouă carte de poezie, dovada unui înteres permanent fața de acest gen literar dar și față de nevoia de literatură in limba română in perimetrul literaturii israeliene. Bianca Marcovici ne-a dăruit volumul “ Lumini diafane”( Haifa, 2006. 1o8 p.), de o eleganța discreta si in ton cu tematica poeziilor..Dacă ne referim la anul debutului în volum, reiese că in 20 de ani Bianca Marcovici a tipărit 22 de volume, in fiecare an cîte un volum de poezie, fără să mai punem la socoteală prezența domniei sale in antologii și culegeri de poezii. O bibliografie impresionantă, un exemplu de ceea ce se cheamă permanența unui poet in peisajul literar contemporan! La un asemenea ritm de apariție este normal să ne referim și la numărul mare de cronici,recenzii,prezentări de cărți care au apărut pe marginea celor scrise. Intr-o sumară trecere in revistă a bibliografiei literare a Biancăi Marcovici reiese ca au scris despre ea un număr de peste 50 de istorici și critici literari, poeți,jurnaliști,printre care Nicolae Manolescu, Josef Eugen Campus, Romulus Munteanu, Al.Singer s.a. Lucrările critice care i s-au dedicat subliniază existența unui filon poetic adevărat,o poetă care a reușit să se impună atît in literatura din România cît și în literatura din Israel,unde trăiește din anul 1991. Aceste cîteva date statistice nu fac altceva decît să ateste evantaiul larg de procedee artistice pe care poeta le foloseste pentru a reuși sa fie prezentă in actualitate. Desi la prima vedere nu pare să aducă schimbări notabile față de precedentele volume, cea mai recentă carte de versuri a Biancăi Marcovici atrage atentia intîi și intîi prin accentuatul caracter artistic al multor pagini, un argument in plus in favoarea sublinierii autenticei sale vocatii poetice. Cert este că volumul la care ne referim aduce cîteva note substanțial diferite fața de cele anterioare. Dacă in volumul “Aburi de femeie”(2004) Josef Eugen Campus vedea un “jurnal liric feminin”(op.cit.,p. 99), de data aceasta autoarea adoptă ,in “Lumini diafane”un alt gen literar și-și intitulează,partea a II-a a cărții (de altfel cea mai bogată, vezi p. 37-88)”Scrisori filigranate”. Genul nu este nou in literatură.Scrisorile au fost intotdeauna folosite pentru a exprima stările personale ale acelora care le compuneau, dovedeau sinceritate, atașament fața de persoana care trebuia să le primească. Nu de puține ori scrisorile scriitorilor, a marilor personalități culturale, științifice,sociale,politice aveau o deosebita incărcătură artistică,constituind modele pentru cititori. Cunoscînd toate acestea , Bianca Marcovici adoptă genul acesta literar pentru a-și manifestra, plenar, nevoia de sinceritate,povestind despre “ea insăși”,caracteristică pe care același Josef Eugen Campus o găseste și în alte volume ale autoarei ,gama sentimentelor pe care vrea să le infațișeze corepondentului este foarte mare: “…privește adînc în ochii mei/…mai e loc în sala de concerte a sufletului meu”(op.cit.,p.50). Ea simte nevoia stringentă de a se destăinui : “trebuie să scriu/despre dragoste/îmi tremură mîinile de emoție/deasupra/clapelor virgine-n cuvînt,partea sonora-mi retrimite ecoul…”(p-62). Poeziile – scrisori sint adresate ,de cele mai multe ori, persoanei iubite, careia “vrea sa-i simte pulsul zvîcnind/în inima mea plictisita”(p. 63).In felul acesta emoția poetei este transmisa cititorului, ceea ce măreste valoarea artistică.Tematica celor mai multe din poeziile cuprinse în sumar subliniază inalțimea sentimentelor pe care le poartă persoanei iubite, tonul fiind și solemn și ludic.Se vede insă că poeta urmărește in permanență să mențină tonusul inalt al sentimentelor pe care le descrie în “scrisorile ei filigranate”.,fapt pentru care acestea rămîn in memoria cititorului, se materializează prin lectură. Există in carte și o alta dimensiune a scrisorilor.Mai cu seamă in prima parte,intitulata “ Ensemble-Pace”,(Traduction Nicole Pottier) o culegere de 11 poeme ,intr-o prezentare bilingvă,română-franceză.Poeta iși dedică poeziile păcii, anotimpurilor, marilor probleme ale prezentului.O poezie este intitulată”Auschwitz”, alta “Cartierul meu cel slut”), urmarind sa se intre in dialog cu cei din preajma sa. Unele imagini capătă o incărcătura emoțională deosebită,tocmai prin modul direct in care poeta ni se adresează. Iarași ne gîndim la scrisorile filigranate cu care autoarea vrea sa actualizeze un gen literar mai puțin obișnuit in zilele noastre. Nu mai puțin interesante sînt poeziile in care Bianca Marcovici vorbeste despre crezul ei poetic.De altfel este o revenire , este o subliniere a increderii sale in valoarea,in puterea artei. Ar vrea sa “trișeze in poem”(p. 40) dar poeziile cuprinse in ultimul volum dovedesc ,din plin,ca trișarea este creație, este benefica cititorului. Poeta stăpînește arta de a da adîncime metaforelor iar în multe versuri găsim combinații lexicale deosebite, demonstrații de virtuozitate ,un motiv in plus de a citi cu atenție atît scrisorile filigranate cît și poemele primei părți a cărții .Dialogurile pe care Bianca Marcovici vrea și poate să le realizeze cu cititorii potențiali se plasează sub semnul poeziei adevărate. Volumul “Lumini diafane”- o completare fericita a unei bibliografii poetice afirmate in contemporaneitate,”ghem de amintiri ce se/deapănă/ amețit de mișcare”, dupa cum afirma poeta in ultima poezie a cărții, “Scrisoare filigranată de noiembrie”(vol.cit.,p. 88) .În ansamblu,acest nou volum al Biancăi Marcovici continuă mai vechile teme și obsesii ale poetei,preocupata și de data aceasta să exploreze sfera sentimentelor ce le cunoaște dragostea, iubirea, dar și găsirea celor mai bune răspunsuri la intrebarea “ Ce este poezia ?”. Și totul printr-o afirmare reala a unui real talent. (primit de la autor) apărut în Revista "Viața noastră"-TEL AVIV, 17.03.06 ! (...)Fiecare carte a Biancăi Marcovici pare un "debut", dar arată o continuitate-este modul de a privi realitatea și propria condiție de om, de scriitor de cetățean, de ființă iubită și iubitoare, există un flux ce leagă masivul trac al cărților sale. Încheiem aici o cronică din care cititorul ar trebui să rețină îndemnul, citiți-o pe Bianca Marcovici. Unde o găsiți, în cărți, în presa culturală de limbă română, oriunde. Merită! Boris Marian Mehr Realitatea Evreiscă, nr.214, 1-15 septembrie, 2004 ecouri: Am dorit să-ți scriu după ce am citit întreaga carte. Desigur că multe din poeme le cunoșteam, dar asamblarea și cursivitatea fac parte din structura oricarui volum. Ești mereu aceiași și mereu alta.Reușești să mustești o senzualitate inefabilă și totuși plină de vigoare, ai arta dramuirii expunerii. Întrunești o imensitate de atribute ale feminitatii, pe care cu ingenuitate nu te sfiești le face publice, pentru că știi că aparțin ființei umane și le regăsim în cantitate diferită la toti muritorii. Astfel, cei care te citesc se descoperă pe ei înșiși sau macar o parte din ei, sau măcar cum ar dori sa fie. Nu esti catalogabilă intrun anume curent literar, iar cei care "umblă" la intimism sau senzualism sau mai stiu eu care despartimint al afectivului, sunt în gravă eroare. Pentru ca expozțiile tale vibrează de raporturile cu tine insati, dar și cu toată lumea înconjuratore. Orice ai face ești sortită succesului, nu pentru că ai noroc ci pentru că ai harul de a împrăștia , a impărtăși celor din jur, farmecul,bucuria , ca si tristețile vietii. Adam Simantov 25.01.06 ecou din www.romanialibera.com Patria unui poet este limba lui, sensibilitatea lui, as spune...poezia lui. Levana suferă de durerile vieții zilnice și a decepției; Bianca este nostalgică. Amândouă sunt însă reunite: Bianca la Iași, la Sinagoga din Târgul Cucu; Lev! ana la Haifa si la Ierusalim, la Zidul Plângerii și la Marea Moartă; acum si lânga autobuzul explodat într-un atac terorist care încearcă să distrugă umanitatea, sensibilitatea. Iudaismul poetic și uman, tradiția credinței este aceeași peste tot. Dar Levana ramâne cu sensibilitatea ei. Se simte artificială, dar revine a fi Bianca. Isi privește fetele, altă generatie, înrădăcinată în alta realitate, dar rămâne totuși Bianca, cu poezia ei în care dragostea se îmbină cu suferința, trecutul cu prezentul, nostalgia și decepția cu bucuria; de fapt si cu speranța, exprimată sau neexprimată, dar existentă. Parcă într-o poezie de Eminescu, dacă nu ma înșel \"Făt Frumos din tei\": Blanca, afla că din leagan/ Domnul este al tau mire/". Vrea sau nu vrea, se gândește la acest lucru sau nu, este poeta tradiției, credinței si simbolurilor iudaice și general-umane în limba romană în lumea contemporană. Mă bucur de fiecare dată când văd un nou volum de versuri al ei. Dupa asemenea poezie, se poate spune că sensibilitatea umană, ca și poezia de limba română din Israel are și un viitor, nu numai un prezent obosit si un trecut uitat... Autor: prof. Lucian Zeev Herscovici Universitatea din Ierusalim 28.01.2006 Galeria Agora, semnal de carte, 31 ianuarie, 2006: Bianca Marcovici - Lumini diafane 2006, Editura "Haifa" Israel Dan Iancu Poate titlul este o capcană sau o ironie, habar nu am. Cert e că diafanul e doar o părere sau o tristețe în aceste poezii strânse de Bianca Marcovici într-un timp în care seninătatea ar fi o manieră de viețuire. Dincolo de durere sau tristețe, poezia acestui volum are dorința unui dialog refuzat sieși. Este volumul refuzurilor acumulate într-o viață de om așa cum se vede, nu știu dacă așa a și fost. Întrebarea care se naște după citire ar fi dacă este chiar imposibilă comunicarea sau cine o face imposibilă, poeta sau cei de lângă ea. Într-o lume virtuală, unde orice mișcă se transformă în cuvinte, poeziile Biancăi Marcovici sunt oarecum amare, frustrante și imediate. Nicole Pottier Paix (traducere) Cette paix, a l'étoffe repliée sur l'envers Dans la frele pensée des hommes Pour nous retrouver en quelque chose Mais quand ? Cette paix bruyante Oiseau empaillé Aux grands yeux effrayés Comme des enfants nouveaux-nés Cette paix piétinée et chagrine Qui a roulé en reve Comme une balle vivante et colorée Vue de nos yeux bandés, transparente Et rien de l'intimité du mot Attendu alors qu'il n'est pas trop tard. Cette paix, cadeau non déballé En un jour de shabat, un jour vierge et éternel Apres toutes les tentatives si tristes Et humiliantes ! Cette paix fleur de cactus, sept en un jour ! Bianca Marcovici Pace Pacea asta cu stofă întoarsă pe dos În firavul gând al oamenilor De a ne regăsi în ceva Si când oare? Pacea asta zgomotoasă Pasăre împăiată Cu ochii mari, speriați Ca și copiii nou-născuți. Pacea asta tropăită și amărâtă Rostogolită în vise Ca o minge viu colorată Privită cu legătura la ochi, transparentă Și nimic din întimitatea cuvântului Așteptat când nu e prea târziu. Pacea asta, cadou nedespachetat Într-o zi de Șabat, o zi virgină și veșnică Dupa toate experiențele atât de triste Și umilitoare! Pacea asta, floare de cactus, șapte într-o zi! grupaj din carte propus de autoare: Ma cuisse ma cuisse ne te frôlera pas je vivrai à côté d'une autre et à côté de toi toujours je bâtirai l'arc-en-ciel virtuel tel un pont de soupirs ma cuisse ne te frôlera pas ne te transformera pas en poussière aucune larme, rien seule cette musique divine ce n'est qu'un au revoir se revoir ? la syllabe "toi" me fait mal c'est tout Nicole Pottier Coapsa mea Coapsa mea n-o să te atingă Voi viețui alături de o ea Și lângă tine Voi construi mereu curcubeul virtual Ca un pod de suspine Coapsa mea nu te va atinge Nu te va spulbera Nici lacrimi nimic Doar muzica asta divină revedere la revedere! Silaba ta mă doare, Doar atât * Scrisori filigranate (fragment) Partea cea plină a paharului paharul se poate sparge în mii de bucați, ca o oglindă care te poate decepționa! Dar, partea goala a paharului are o semnificație, totuși - nuanțele paharului, amprentele se văd mai bine nu se mai pot ascunde, exclușii Elfridei Jelinek privind partea plină a paharului! uneori se combină amprente diferite poți să bei din același pahar alteori poi fi folosite amprentele și rujul care pot dezvălui secrete nescrise precum canapeaua lui Dali (îți amintești atunci în Montmartre, ținându-ne de mână?) eu prefer să-l pun în lumina bună, acel pahar-poem atât de prețios se poate întâmpla să reflecte curcubeul precum un acvariu se poate asculta și un cântec la mai multe pahare, acordate simultan cu diapazonul minții prin atingere…murano murano bagheta magică a dirijorului, funcție de plin sau gol poți improviza… vuiește marea eu aș improviza solstițiul de iarnă pe această orgă șampanizată precum fântâna arteziană din orașul lui Gaudi bianca marcovici un capitol de poezii este tradus in limba franceză de scriitoarea Nicole Pottier din Franța Lumini diafane Editura "Haifa", Israel, 18 ianuarie, 2006 Cartea a fost anunțată chiar de autoare la Cercul Cultural Român, Tel Aviv, pe data de 22 ianuarie, orele 17 la întâlniria despre Eminescu și noi, A.S.I.L.R! ************************************************ Placheta de versuri și noua carte (poezie, jurnal) "Cireșe amare sub Katiușe" se poate comanda de la autoare, cu autograf la adresa P.O.BOX 3144 Haifa, Israel, 31032 [email protected] |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate