Epoca Clinton

În mai toate noile romane de după stagiunea Clinton a apărut un fel de scenă picantă care este, mai întâi publicată în presă, ca să te facă să cumperi cartea. De coperți albe nu se auzise. Cartea enigmă, carte care să te facă să fii curios, cartea meditație, cartea pufoasă ca o plapumă de puf.
Fără scene obcene nimic nu e vandabil. Editurile te resping. Ce război în direct!? Asta s-a fumat ca și atentatele teroriste! Nici nu încerc să reactualizez acest manuscris vechi. Ar fi de neânțeles anul Clinton. Putem zice că am intrat în Epoca Clinton înainte de UE. Mai clar se sugerează asta chiar la muzeul celebrităților, Madame Tussaud , "muzeul figurilor de ceară" de la Amsterdam, (fermoarul pantalonului lui Clinton era tras până la pliul de jos, rămânând afară doar cămașa, ostentativ așezat într-un con alb, imperfect. Ironia Monicai, de ce să nu remarcăm că l-a făcut să mintă pe marele saxofonist de ocazie.) Femeia în ierarhia vieții cotidiene! O poți descoperi cum reușește să dea jos președinți!
De loc de invidiat. Dar să trecem la paralelismul meu. Mai în toate prozele moderne, poemele noii generații, remarc unele, parcă-s afișe de la wc. reproduse și tipărite ca un manifest cu înjurături. Se scrie pe șleau scene erotice, nimic pur, original, totul ostentativ, trivial, ce-mi dă o senzație de vomă, când nu pot să le evit scenele din filme ... Demodarea filmelor clasice cu stele consacrate, modelul cu femei în rochii dantelate care se îndragostesc, păcătuiesc, poate, sugerându-ne o noapte de dragoste, sărutul inocent, toate astea sunt deja într-o zonă apusă a virtualului sau a scrisului în general. Evident ca te-apucă râsul văzând în filme vechi scene cu conținut pueril : flirtul, scrisori cu funde cu miros de lavandă, levănțică peste tot, legături din dragoste, iubire, a;ternuturi scrobite, albe…imacularea?
Pornografia se vinde acum ca pâinea caldă. Nu mai e nimic de făcut. Am rămas de modă veche, epoca romantică a dispărut. Apar scamatorii de vise care te învață experimentul lor cu desuuri roșii sau goi plimbându-se prin parcuri, zicându-ți că lumea e stricată din totdeauna și că eu n-am avut ochi de văzut exchibiționismul virtual. Deci există o altă lume pe care tu nu vrei s-o cunoști, zona lucrurilor care te înspăimântă ca și un atentat terorist și pe care nu poți s-o accepți nici măcar în vis, pudoare?! Fenomenul de respingere apare, atunci când vrei să traiești un experiment, ca să-ți îmbunătățești calitatea versurilor, să încerci să fii modernă, postmodernistă, alchimie studiată, să fii în pas cu moda, excentrică. Dar ceva din tine te face să te lași chiar din start, chiar după ce citești de exemplu "Pianista", cartea premiată a scriitoarei Elfride Jelinek, pe care eu o consider puternic erotică. Descoperim legătura muzicală între afecțiune, dăruire... și lama de ras, extreme bizare care pun în evidență și legătura profesor-elev, carte scrisă din unghiul fetei bătrâne, pianista care a ratat, numai pentru a înțelege lumea vieneză, care a născut valsul deformat al acestui secol: "Corpul nu-l mai percepe pe celălalt, ci devine unul altuia doar un mijloc de a fi altfel". Mă pot gândi și la femeile din romanul lui Cărtarescu “ De ce iubim femeile”! Autorul, candidat la Nobel conchide: “ Cât timp mi-am iubit soția, literalmente n-am putut-o înșela - adesea spre disperarea mea - nici în vis “ …i-am auzit cuvintele românești , aspre și obscene, strigând cănd n-a mai putut să strige ." Să cunoști o femeie", alt stil, altă concepție a scriitorului Amos Oz despre o femeie electrocutată și bărbatul rămas printre lucrurile soției întreținându-și fiica, bolnavă incurabilă. Pe undeva titlurile sunt asemnănătoare, totuși Amos Oz a fost primul care a sugerat epoca la care mă refer. Să cunoști femeile din ambele direcții, pornind de la scriitorul-bărbat sau scriitorul- femeie e o experiență , chiar dacă te poți transpune în una sau alta din situații, cu ușurință, dacă ai talentul ipostazelor. Să te dezbraci în public ca să poți fi citită în cărți fantastice, concepute pe calculator, iar din când în când păpușa ta virtuală să apară, călare pe o mătură într-o lume vegetală care-ți vorbește și te înghite, ce e mai important decât succesul? Sau, poate să rămâi în stadiul elementar când trebuie să-ți faci bilanțul și să apui veșnic. (Să închizi tv-ul cu tot ce te poate expedia în lumea reclamelor de pe cele 300 de canale de televiziune, cu cod plătit numai la postul de muzică simfonică MEZZO, nu ne trebuie cultură muzicală decât dacă vrem să devenim melomani? ), cu fete care se expun dezbrăcate predându-ți numerele de telefoane, etc, întrebându-te de ce bărbații au dreptul să tacă și să accepte această plăcere care li se oferă, reviste porno, (filme cu Borat și ustensilele perversității, el purul!) iar noi soțiile să fim atât de trădate, acceptând acest lucru ca o fatalitate?
Fiecare cu norocul său, zic. "Al meu" n-are șalatul magic!(tele-comanda). Dar alte neveste, prietene, amice le aud că se plâng. Să scrie la "întrebări pentru femei frustrate " de la Ziarul Anonim redactat de bărbații veseli?
**
Chiar ma gândisem și la un scenariu de film feminist cu o poveste, poate previzibilă:
Tânăra Ilana, studentă și fotografă s-a îndrăgostit virtual de masca X. A urmat întâlnirea ca-n filme într-o cameră de hotel, undeva în Parisul romantic, după ce au colindat toate muzeele împreună, ea venind din Canada, el din România sau altundeva. S-a dăruit lui cu toata ființa. Într-o zi l-a descoperit pe internet cu un blog. Avea nu știu câte legături amoroase pe toate continentele. Scria de zor poeme. Cu astea le cucerea. Era un scamator de cuvinte. Nici măcar nu se ascundea că avea program și de noapte. Bărbatul era liber să zboare pe orice continent. Ultima dată a fost în Australia. Chiar era cât pe ce să se însoare! Dar australianca, până la urmă "i-a dat papucii" ! Se săturase de un parazit! Tânăr și liber să fie pe toate meridianele cu oricine si oricând. Nu-l costa mai nimic. Doamnele aveau totul, inclusiv casă și masă. Pe alea le căuta amicul poet, colecționa și el. Ajunsese să se autofilmeze. El se simțea flagelat de femei. Să cobori la nivel de animal cu creier ca să te lași filmat în momentul ăla, e și mai groaznic. Oameni-animale, primitivism... dar n-am voie să modific concepția scenariului, dactilografa dictează, eu scriu.
El s-a reântors acasă, deci, personajul meu care a umblat fleaura din femeie în femeie și-a dat seama, într-un târziu că ține totuși la o ființă adevarătă care era Ilana. A încercat s-o recucerească. În parte a reușit! Întâlnirea de dragoste a fost reluată din același punct, dar după un an. Ea l-a așteptat îmbrăcată în desuuri negre, învațase, între timp cum se semene cu o cocotă, așa cum își doresc bărbații. Șampania, paharele, șemineul, tot tacâmul pentru a face dragoste, lumina obscură, decorul perdelelor unduitoare. A apărut insul și ea în desuurile vaporoase, a început să se unduiască ritmic. Striptease, discuții fine, dar ascunzând în lenjeria fină...urmele lui. A fost simplu să danseze, să imite dansatoarele din barurile de noapte care se scurg pe o bară, învârtind din fundul pompos și chiloții o funie. Avea toate proieminențele frumoase, gura însă, buzele ei adevarate, neumflate artificial cu silicon erau însă esența atracției lui perverse, o știa…(De multe ori în lift era analizată de bărbați pornind de la gură, le simțea privirea, restul nu mai prea conta, gura căpătase un rol, sensul noii epoci, rujul prefăcătoriei, stridența, Epoca Clinton, sexul oral cu monici de duzină era pe tapet, o simțea) . Nimeni nu se gândea însă la satisfacția femeii Ilana.…Prestigiul ei, sinceritatatea ei. Care satisfactie? Ilana ajunsese împreună cu iubitul. El se dezbrăcase repede ea trase fermorul de la pantaloni. La început mai crispat, barbatul s-a lasat controlat, desfacut , în sfârșit, buzele ei, limba ei arcuită, vârful excitant, palparea si mângâierea, visul oricarui bărbat, femeia roșcată mângâiată pe cap, părul strâns ca într-o cupă de mâinile lui, șamponul ei cu miros de orhidee, parfumul ei. Ilana s-a răzbunat.