Astăzi miroase afară a mare, totul devine din ce în ce mai curat. Undeva în România există un oraș prin care poezia aleargă legată de piciorul tuturor. Criticul timișorean Alexandru Ruja își amintea în prefața unei cărți de:" ...un tânăr înalt, cu fața prelungă și nasul acvilin, cu părul negru, dat pe spate în ondulări de valuri marine, cu mers elegant și comportament curtenitor, cald învăluitor și ușor seducător în vorbă și gest, o postură de dandy care își exstrăgea esența din existența lirică."
Acum miroase a mare afară, dar prin locurile prin care tânărul dandy își făcea apariția miroase mereu a mare, prin Timișoara miroase mereu a poezie și chiar dacă poetul Anghel Dumbrăveanu a fugit de noi și azi, prin urmele lăsate de lumină, pe străzile din Timișoara se simte prezența lui.
Ce doare, nu este doar indiferența pe care o are societatea românească față de astfel de persoane, ci tocmai faptul că la indiferență s-a adăugat încă ceva: dorința unora de a discredita. Se uită însă, pentru că probabil este mai ușor meritele petului, Anghel Dumbrăveanu, se uită că el este inițiatorul acelei prietenii din Belgrad, se uită opera lui, sau poate că ea nici nu este cunoscută de cei care azi consideră personalitatea sa culturală expirată.
Motivul general fiind, că Generația așteptată nu are loc de astfel de oameni, care în fapt trăiesc retrași, suferă din cauza trecerii fără a cere cuiva ceva.
Păcat că unii dintre cei care intră în categoria așteptată uită că omul acesta a fost unul dintre cei care au fost alături de ei la început.
Dar asta poate ține de conștiința fiecăruia, mai important este faptul că Anghel Dumbrăveanu a fost recunoscut atât înainte cât și după căderea comunismului în țară și în străinătate, prin premiile primite și prin cărțile traduse și publicate, prin introducerea sa în dicționare și antologi.
"Delicatul poet al anilor saptezeci s-a dedicat energic si literaturii de partid, de dragul carierei. Si-a epuizat inspiratia, tot amestecind intimismul cu poezia omagiala."
Acesta este textul care îi îndeamnă pe cei care doresc să îl voteze ca expirat pe Anghel Dumbrăveanu, este cam puțin pentru un om care a făcut mult mai multe lucruri bune, ar fi bine ca după acest comentariu să fie prezentate și realizările sale, aprecierile făcute de personalitățile care au remarcat activitatea sa, dar sunt convins că pentru cei care au făcut această nominalizare aceste lucruri au părut fără importanță.
Cred că de personalitatea poetului, nu ne putem apropia decât prin lectură, mă întristează faptul că nu acesta este modul prin care sunt percepuți anumiți oameni.