agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-08 | |
Problema genului în limba română este o problemă complicată. Sau cel puțin așa pare, dacă ne orientăm după noul Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române.
Despre “pole-position” În acest dicționar care reglementează limba română literară găsim la litera P un neologism preluat din limba engleză: “pole-position”. Să lăsăm deocamdată deoparte discuțiile privitoare la oportunitatea acceptării acestuia în limba română. El aparține, probabil, categoriei de neologisme necesare, dată fiind folosirea lui la scară internațională. Ciudățenia cea mare nu constă atât în introducerea lui în limba română, cât în modul în care acest substantiv a fost introdus. Dar iată întâi cum apare el în DOOM 2: * pole-position (angl) (pron. polpozișn) s.f. Prin urmare, este un substantiv de gen feminin (cel mai probabil pentru că echivalentul românesc al lui “position” este feminin). În aparență, nimic anormal, totul este logic și la locul lui. Dar iată unde intervin dificultatea și ciudățenia acestui cuvânt: Indicații suplimentare nu avem. Adică: nu ni se spune cum îl articulăm, cum alcătuim pluralul. Se știe că articolul hotărât feminin în română este –a. Prin urmare, articulăm acest anglicism “pole-positiona” (pe modelul casă-casa)?? Iar pluralul, ar fi, prin deducție “pole-positione”, cu –e final sonor (conform casă-case) sau, poate, “pole-positioni” (conform ușă-uși)?? Sau poate folosim pluralul englezesc în –s? Oare nu e mai firesc pentru limba română ca forma articulată să fie “pole-positionul”, iar pluralul să fie “pole-positionuri”, deci pole-position să fie tratat ca neutru? Dacă tot l-am adoptat, dacă tot a intrat în limba română, de ce nu a primit același tratament ca și alte anglicisme, ca substantiv neutru? Așa s-a întâmplat, de pildă, cu “coffee-break” (pl. cofee-breakuri) sau “garden-party” (pl. garden-party-uri), indiferent de genul în română al echivalentului cuvântului de bază. De ce aceste din urmă substantive sunt neutre, iar “pole-position”, nu? Autorii DOOM-ului, dar și cei ce îi salută apariția fără a-l studia măcar superficial, susțin că această lucrare “sporește consecvența aplicării unor reguli” și că simplifică punerea în practică a altora. Ce fel de reguli se aplică în cazul acestor anglicisme, dintre care unele sunt tratate în română ca neutre, iar altele ca feminine? Și, mai ales, în ce constă consecvența aplicării acestor reguli? Desigur, faptul că nu se dau indicații de plural sau de articulare poate însemna fie că acestea nu pun probleme deosebite (pentru “pole-position” nu e cazul, desigur), fie că substantivul respectiv nu se folosește articulat sau la plural. Fără îndoială, însă, că se pot ivi contexte în care aceste forme să fie necesare. De pildă, cum traducem în română un enunț cum ar fi următorul: “H1ghlander won the pole position through some mix of driving skill, peak speed and elapsed time during qualifiers” (www.readteamracing.org)? Este destul de clar că “pole-position” ar trebui să apară și în română articulat. Sau: “25 Pole Positions Set For 2006 SCCA National Championship Runoffs TOPEKA, Kan.” (www.theautochannel.com). Aici este destul de clar că “pole-position” ar trebui să apară și în română la plural. Însă cum alcătuim acest plural? Ce reguli putem aplica cu consecvență în aceste cazuri? Despre adjectivele… neutre Ciudățenii legate de gen se mai găsesc destule în noul DOOM. Să luăm, de pildă, încercarea de a repara o eroare a vechiului DOOM care, contrar normelor gramaticale, califica drept neutre o serie de adjective ce însoțesc numai substantive neutre, cum ar fi “alcalino-pământos” (care se combină, pare-se, numai cu substantivul neutru “metal”). Or, normele gramaticale spun clar că adjectivul se acordă în gen cu substantivul determinat. În dicționar, prin urmare, trebuie să figureze adjectivul cu formele sale de masculin și feminin, singular și plural, genul acestuia fiind determinat de context, în funcție de substantivul pe care îl determină. De exemplu, adjectivul “frumos” figurează în DOOM 2 ca adjectiv cu următoarele forme: masculin “frumos”, plural “frumoși”; feminin “frumoasă”, plural “frumoase”. În context, acest adjectiv poate fi și neutru (“dulapuri frumoase”, “birouri frumoase” etc.). Prin urmare, un dicționar nu poate impune calificarea obligatorie a unui adjectiv numai ca masculin, feminin sau neutru. DOOM-ul cel nou “repară”, deci, eroarea celui vechi și iată cum prezintă adjectivul “alcalino-pământos” : alcalino-pământos (metal ~) adj. m; pl. f. alcalino-pământoase Ce deducem de aici? Că “alcalino-pământos” este un adjectiv masculin, cu plural feminin? Oare gramatica limbii române acceptă o astfel de situație? Cu ce s-a reparat eroarea vechiului DOOM? Și, mai ales, oare acest adjectiv și altele de acest tip se combină NUMAI cu substantive neutre, cum ar fi “metal” sau, poate, “element”? Oare el nu poate fi întâlnit niciodată, absolut niciodată, în contexte în care să determine, de exemplu, un substantiv feminin? Ei bine, astfel de situații pot fi întâlnite. Și chiar la nivel mare, mare de tot. Și anume chiar pe site-ul Asociației de Standardizare din România, www.asro.ro. Iată ce găsim aici: “Produse de baza de sticla silico alcalino pamântoasa”. Sau: “Geam de securitate de sticla silico-alcalino-pamântoasa securizat termic”. Pe un alt site, cel al Asociației Române pentru tehnică de securitate, www.arts.org.ro, găsim “Sticlă pentru construcții. Produse de bază de sticlă silico alcalino pământoasă.” (în secțiunea de legislație – Ordinul nr. 729 din 05/05/2006). Substantivul determinat este aici “sticlă” (feminin). Sau, apelând la persoane competente în domeniul chimiei, vom afla cu surpriză că putem combina acest adjectiv și cu alte substantive feminine. De pildă, iată ce găsim în cursul “Umiditatea în elementele de zidărie” (ce poate fi descărcat de pe site-ul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, http://www.utcluj.ro/): “Alte fenome tipice de degradare chimica sunt eflorescentele. Ele apar ca pete albicioase, curate sau amorfe, de natura alcalino-pamantoasa.” Substantivul determinat este deci “natură” (feminin)… Calificarea acestui adjectiv ca fiind masculin (dar cu formă de plural feminină, deci, în fapt, tot neutru) este la fel de aberantă ca și calificarea lui drept neutru. Este un fel de mișcare “din lac în puț”, care nu lămurește nimic și sfidează gramatica limbii române. În limba română, adjectivul preia genul substantivului determinat, iar datoria unui dicționar ortografic, ortoepic și morfologic este de a da formele de masculin, feminin, singular și plural al adjectivului respectiv. Atât. Despre unele substantive compuse Dar să mergem mai departe, urmărind alte reguli impuse de noul DOOM. În genere, substantivele compuse adoptă genul cuvântului de bază. Această regulă este destul de clară și este urmată în cazul când respectivul substantiv compus este de genul masculin sau feminin. De pildă: Calea-Laptelui, coada-șoricelului, traista-ciobanului sunt substantive feminine (după cuvântul de bază, feminin: calea, coada, traista) iar ochii-păsăruicii sau bou-de-apă sunt masculine (după cuvântul de bază, masculin: ochi, bou). Cât privește, însă, substantivele compuse al căror cuvânt de bază este neutru, situația se complică din nou: DOOM-ul cel nou formulează, în “Notă asupra ediției”, o nouă regulă: “am considerat formal articulate și de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de bază) numele de plante și de animale compuse de tipul “acul-doamnei (plantă) s.m. art.”. Cum se explică această regulă, de ce se aplică numai acestui tip de substantive, de ce a fost ea formulată, conform cărei logici, rămâne un mister, nu găsim lămuriri. Astfel, de acum înainte, vor fi masculine următoarele substantive compuse ce desemnează plante sau animale, al căror termen de bază este neutru: acul-doamnei (plantă), acul-pământului (plantă), capul-ariciului (plantă), capul-lui-Adam (insectă), cap-de-cocoș (plantă), cap-de-mort (fluture), buricul-apei (plantă), degețel-roșu (plantă) etc. Dacă pentru ultimul substantiv enumerat, “degețel-roșu”, se dă pluralul “degeței-roșii”, lămurindu-se astfel tratarea lui ca masculin, pentru celelalte nu primim indicații pentru plural. Or, pe modelul degețel-degeței, oare nu am putea cădea în ispita de a formula plurale cum ar fi: “acii-pământului”, “capii-ariciului”, “buricii-apei” etc.? Faptul că respectivele substantive sunt masculine, nu neutre, cum este cuvântul de bază, nu ne permite să formulăm plurale ca: “acele-doamnei”, “capete-de-cocoș” etc. Iar faptul că, la urma urmei, nu se dă nici o formă de plural ne duce la concluzia că aceste substantive nu au formă de plural, iar contextele în care ar fi necesar pluralul ar trebui evitate, sau, eventual, ar trebui să fie folosită doar forma de singular, indiferent de context. De pildă: “În România trăiesc mulți capul-lui-Adam” (sic!). Sau: “Am în curte mulți capul-ariciului” (sic!) etc. Desigur, se poate ocoli elegant o situație de acest gen, prin diverse artificii, de pildă “mulți fluturi capul-lui-Adam” sau “multe plante capul-ariciului” etc. Însă problema tratării acestor substantive ca masculine, nu neutre, cum este firesc și cum au fost tratate până acum, rămâne nerezolvată. Cu atât mai mult cu cât explicații pentru această regulă nu ni se dau defel. Confuzia rezultată este accentuată de faptul că această regulă se aplică NUMAI denumirilor de plante și de animale. Restul substantivelor compuse al căror cuvânt de bază este neutru rămân neutre: Capul Balaurului (constelație), Capul-Verde (stat) etc. De reținut că sintagma cap-de-bour (timbru) nu este considerată substantiv compus, ea fiind alcătuită din substantiv neutru + prepoziție + substantiv masculin, deci o îmbinare liberă de cuvinte, cu un oarecare grad de sudură, dar nu suficient pentru transforma sintagma într-un substantiv compus. În privința substantivelor compuse, este de reținut că o serie de sintagme pe care DOR le considera substantive de sine-stătătoare sunt calificate de DOOM 2 drept locuțiuni substantivale. Este cazul unor sintagme cum ar fi: luare-aminte (după DOR: substantiv feminin, după DOOM 2: locuțiune substantivală feminină), aducere-aminte (DOR: subst. fem., DOOM: loc. subst. fem) ș.a. Sintagma “luare-de-cuvânt” este nou introdusă de DOOM 2 și nu este nici substantiv, nici locuțiune substantivală, ci doar o îmbinare de cuvinte: subst. fem. + prep. + subst. neutru. Însă tratamentul unor astfel de îmbinări constituie un alt subiect, care, probabil, merită tratat separat. Concluzii Concluziile acestei foarte sumare analize privind genul unor substantive ar fi următoarele: În ciuda faptului că rostul noului Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic este acela de a stabili reguli, de a le aplica cu consecvență și de a simplifica punerea în practică a altora (ceea ce aflăm în capitolul “Notă asupra ediției”), descoperim că totuși acest lucru nu se întâmplă mai deloc, cel puțin nu în cazul cuvintelor analizate aici și, desigur, nici în cazul altor cuvinte. Problema genului în limba română rămâne încă deschisă și merită o atenție mai mare și o abordare exhaustivă, căci tainele regulilor acestui nou dicționar care reglementează limba română literară rămân, încă, nedezlegate. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate