|
Biografie Liviu Ioan Stoiciu
de completat
Fișa biobibliografică
Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roșie (Canton CFR) -– Piatra Neamț. Prenumele tatălui: Ioan. Copilărie la Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi (la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și la 4 kilometri de orașul Adjud), mutat cu părinții aici din 1951 (în acest an, pe 21 iunie, îi va muri mama, Ioana Sandu; după recăsătoria tatălui, va fi crescut de mama adoptivă, Elena Berescu și va avea un frate și trei surori). Școala primară și elementară (până în clasa a VI-a), în comuna Adjudu Vechi. Adolescență (începând cu clasa a VII-a) la Adjud, regiunea Bacău / județul Vrancea. Absolvent Liceu teoretic (diplomă bacalaureat umanistică) Adjud, promoția 1967 (în anul 2000 i-a fost acordată diploma de “Cetățean de Onoare al orașului Adjud”). Studii superioare – filologie și filozofie (anual întrerupte ; 1967/1968 – Baia Mare și între anii 1971 și 1975, cu absențe – București, și cu un an de studiu pierdut – Cluj, inclusiv la “fără frecvență”, fire inadaptabilă; a condus un cenaclu studențesc, intitulat “3,14” la București acum). Stagiu militar, octombrie 1968 (plecat voluntar, la 18 ani, după "ocuparea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia"!) – februarie 1970. Locuri de muncă și "meserii", boemă și "tentative de sinucidere" în întreaga țară, până în 1975: profesor suplinitor, miner și vagonetar în subteran (la Bălan-Harghita și Dâlja-Petroșani), calculator-contabil, corector și ziarist (la Miercurea Ciuc, la "Informația Harghitei"), arhivar, expeditor CFR import-export, magaziner, normator transporturi auto, zilier (nu numai pe Litoral), primitor-distribuitor, șantierist, "muncitor necalificat" (inclusiv la o fabrică de coniac), încărcător de vagoane de marfă, controlor de calitate în siderurgie (la București). În 1975 se căsătorește la Focșani (cu prozatoarea Doina Popa), an în care i se naște un fiu, Laurențiu (azi, absolvent Drept). La Focșani va avea domiciliu stabil până în 1990 – în această perioadă va fi pedagog școlar (la două licee) și mânuitor de carte și bibliotecar la Biblioteca Județeană Vrancea.
Nemembru de partid, “rezistent” recunoscut – contestatar al dictaturii, la Revoluție, din 22 decembrie 1989 și până la 5 martie 1990 (când se va retrage) va fi înscăunat în fruntea județului, președinte al CFSN/CPUN Vrancea, membru al Parlamentului Provizoriu. În ianuarie 1990 fondează la Focșani revista literară bilunară "Revista V", pe care o va conduce trei sferturi de an. Din 5 martie 1990 își va aduce cartea de muncă la București (trei sferturi de an va face naveta la Focșani), la Uniunea Scriitorilor, la redacția noului săptămânal literar "Contrapunct", ales fiind din februarie 1990 redactor-șef – pentru ca în anul următor să demisioneze din funcție și să se transfere, ca redactor principal (redactor-șef adjunct din anul 2001), la revista "Viața Românească". Din 1991 până în noiembrie 2004 este și redactor-colaborator permanent (publicist-comentator și consilier) la ziarul "Cotidianul" (fondat de Ion Rațiu). De la sfârșitul anului 1990 are domiciliu stabil la București. În 1995, cofondator al publicației literare "Caietele de la Durău".
Debut publicistic – 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, "Steagul Roșu" (în 1974 este prezentat ca poet în revista "Familia" de Ștefan Augustin Doinaș: “Liviu Ioan Stoiciu – Realul, ca plasmă poetică”).
După Revoluție, susține numeroase rubrici originale în presa scrisă, publică eseuri și texte de frontieră, dramaturgie, publicistică, pe lângă poezie și proză. Tradus în engleză, franceză, germană, spaniolă, apărut în antologii de poezie și în reviste din străinătate.
Debut editorial – Ciclurile de versuri "Balans" în "Caietul debutanților, 1977" (Editura Albatros, 1978) și "Cantonul 248" în "Caietul debutanților, 1978" (Editura Albatros, 1979).
La 30 de ani, în 1980, îi apare prin concurs volumul de debut “La fanion”, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor (dar a fost primit în Uniunea Scriitorilor după Revoluție, având “dosar la Securitate”). A primit premii ale unor “festivaluri internaționale de poezie” (Cluj, Oradea, Deva) și ale unor reviste literare, pentru poezie (“Poesis”, “Cuvântul”). I s-a decernat marele premiu al Congresului Național de Poezie (la prima lui ediție, în 2004, la Botoșani).
.
A publicat volumele de versuri (pentru care a primit premii literare, selectiv):
– "La fanion" (Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor;
– "Inima de raze" (Albatros, 1982);
– "Când memoria va reveni" (Editura Cartea Românească, 1985);
– "O lume paralelă" (Cartea Românească, 1989);
– "Poeme aristocrate" (Editura Pontica, 1991) – Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor;
– "Singurătatea colectivă" (Editura Eminescu, 1996) – Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei României, Premiul de Poezie al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), Premiul "Poesis" ("Cea mai bună carte a anului 1996"), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova;
– "Ruinele Poemului" (Editura Pontica, 1997) – Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie (Ediția I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul 1997 – Superlativele Revistei "Cuvântul";
– "Post-ospicii" (Editura Axa, Seria "La Steaua - Poeți optzeciști", 1997) – Premiul Asociației Scriitorilor din București.
– “Poemul animal” (Editura Călăuza, 2000, colecția “Poeți români contemporani”) – Premiul de Poezie al Asociației Scriitorilor din București (volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor și ASPRO); Premiul pentru Poezie al Festivalului Internațional de Poezie “Lucian Blaga” (Cluj); Premiul “Poesis” (“Cea mai bună carte de poezie a anului 2000”); Premiul pentru poezie al Festivalului Internațional de Poezie (Ediția a II-a, 2001, Deva).
– “La plecare” (Editura Vinea, 2003).
A publicat volumele de memorialistică / publicistică:
– "Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piața Universității, București)" – Editura
Humanitas, 1992.
– “Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal” – Editura Paralela 45, 2002,
volum nominalizat la Premiile Asociației Scriitorilor din București.
A publicat romanele:
– "Femeia ascunsă" (Asociația Scriitorilor din București și Editura Cartea Românească, 1997, Colecția "Biblioteca București") – Marele Premiu “Alexandru Vlahuță” al Salonului literar Dragosloveni, Vrancea.
– “Grijania” (Editura “Paralela 45”, 1999) – volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, ASPRO și Asociației Scriitorilor din București, Premiul Național de Proză “Ion Creangă” (Humulești, Neamț).
– “Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi)” (Editura Cronica, 2001).
– “Romanul-basm (Trup și Suflet)” – Editura Dacia, 2002.
A publicat volumul de teatru:
– “Teatrul uitat”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005.
Premii literare primite (selectiv):
– Premiile de Debut-Poezie și de Poezie ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1980 (“La fanion”, Editura Albatros) și 1991 (“Poeme aristocrate”, Ed. Pontica).
– Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pe anul 1996 (“Singurătatea colectivă”, Ed. Eminescu).
– Premiile ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) pe anii 1996 (Premiul pentru Poezie al ASPRO – “”Singurătatea colectivă”) și 1997 (Marele Premiu al ASPRO – “Ruinele Poemului”, Ed. Pontica).
– Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din “Republica Moldova” pe anul 1996 (“Singurătatea colectivă”).
– Premiile de Poezie ale Asociației Scriitorilor din București pe anii 1997 (“Post-ospicii”, Ed. Axa) și 2000 (“Poemul animal”, Ed. Călăuza).
|
Texte Recomandate
: nepublicat în România Literară