Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Cerneală de lacrimi
:
Poezie 2025-05-22 (101 afişări)
Mai am doar înc-un dor 2.0
 : Albioane, Albioane, îmi plânge sufletul castane...
Poezie 2025-05-21 (234 afişări)
Mai am doar înc-un dor
: Albioane, Albioane...
Poezie 2025-05-17 (112 afişări)
Scrisoare deschisă D-lui Radu Herinean
: și Colegiului Editorial al Agoniei
Personale 2025-05-16 (215 afişări)
Înainte de abis
:
Poezie 2025-05-16 (152 afişări)
Sâmburi de oase
:
Poezie 2025-05-14 (73 afişări)
`nainte de orbire
:
Poezie 2025-05-11 (293 afişări)
Păun(emin)esciană
:
Poezie 2025-05-10 (117 afişări)
Viteazului Pintea, visare...
: ”că doară Pintea n-o muritu, numu-n pic s-o hodinitu”
Poezie 2025-05-09 (118 afişări)
Blid de ciolane
 :
Poezie 2025-05-08 (468 afişări)
Mațe, roz...
:
Poezie 2025-05-07 (110 afişări)
Pledoarie pentru un simț mai bun
: Odă, nescriselor legi...
Personale 2025-05-01 (117 afişări)
Recviem
: -cât te-aș fi vrut dulce...-
Poezie 2025-04-30 (155 afişări)
Lingură de pască
: V2 - editată
Poezie 2025-04-19 (223 afişări)
Astupă-mi gura c-un sărut, Nichita...
:
Poezie 2025-03-30 (248 afişări)
Căzând peste bord
:
Poezie 2025-02-05 (263 afişări)
Florică, Floare...
:
Poezie 2025-02-02 (166 afişări)
Romeo, Julietei...
: Premiată cu ”Mențiune” la Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil” 2024-2025 (3)
Poezie 2025-02-01 (296 afişări)
Ce-ți doresc eu ție, dulce amăruie...
: Premiată cu ”Mențiune” la Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil” 2024-2025 (2)
Poezie 2025-01-31 (174 afişări)
Pagina: 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
Pagina: 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Domnule Pașa,
Vlad și Domnule Pașa,
OffTopic Drag Liviu,
OffTopic Drag Liviu,
”Șesul domesticit în amurg” ( )
Cât de frumos
OffTopic Am pomenit de Guinness, doar
OffTopic Domnule Geană,
OffTopic Decizie din final,
OffTopic Domnule Geană,
OffTopic Greșit, Domnule Caragea,
OffTopic De la nenea ok:
OffTopic Domnule Geană
OffTopic Toți Maramureșenii se trag din brazi, dar eucaliptul mi-l asum cu plăcere
OffTopic @Cititorului: Habar nu am,
OffTopic @Oricine citește: Habar nu am,
Neața bună, Vlad,
OffTopic Domnule Geană,
Pagina: 13 : 12 : 11 : 10 : 9 : 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
|
|
|
|
Biografie Romulus Câmpan Maramureșanu
-Premiat cu ”Mențiune” la Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil” 2024-2025
-Premiat în perioada 1977-1989 cu numeroase premii majore la nenumărate concursuri Naționale, cu Recitaluri Dramatice de scenarii din volumul Epica Magna al eternului Nichita (sub bagheta sufletească a lui Augustin Botiș, iar mai apoi în scenariu și regie proprii), Poezii proprii, Muzică Folk (muzică și texte proprii) și Teatru (sub îndrumarea Maestrului băimărean Cornel Mititelu), atât în cadrul continuu al Festivalului Național Cântarea României, cât și la Festivalurile de la Baia Mare, Bistrița Năsăud, Țara Moților - Avram Iancu, Mediaș, Sighișoara, Târgu-Jiu, Oradea, Arad, Turnu Severin și altele pierdute în memorie.
Scriu Poezie de la vârsta de 12 ani, pășind după un deceniu în labirintul muzicii folk, devenind Artist Liber Profesionist cat A - solist vocal (compozitor) muzică ușoară, urmând o perioadă extrem de intensă ca actor la Casa Sindicatelor din Baia Mare, iar apoi Regizor, Scenarist, Interpret și Actor la Casa Tineretului Baia Mare, până la ultima mea apariție ca invitat oficial, cu un recital de poezie (proprie) pe scena Sălii Polivalente din Baia Mare în Decembrie 1989, în Primul Concert Liber al Artiștilor băimăreni.
Timpurile s-au schimbat însă, devenind dator pentru claritate, cu o succint memoir.
M-am născut acum șase decenii astăzi, în Maramureșul băimărean al Transilvaniei, fără să-mi fi cerut cineva opinia, într-o duminecă tristă de mai a anilor ’60, întâi prunc al unei femei care de-abia împlinise în aceeași lună 18 ani, și al un tată căruia i-am dedicat acum câțiva ani, poemul ”Tați orci”.
Tempus fugit.
La 8 noiembrie 2012, în singurătatea sumbră de „asistent personal” 24/7 al unui (binevoitor de altfel) cetățean britanic nevoit să trăiască urmările catastrofale ale unui accident vascular cerebral, scriam în lacrimi, în poemul „Țării mele...”:
„[…] Să nu te mai văd niciodată.
Măcar până-n ziua când culcați pe eșafodul istoriei,
te-oi mai ruga să mă mai ierți, încă o dată...” (fragment).
Pentru a complica intențiile unor eventuali „judecători de fotoliu”, fiți reamintiți că după ruperea în iunie 1990, din reale motive politice, de Țară, și stabilirea până în 2010 în Ungaria celeilalte jumătății(?) a unei triste moșteniri genetice, a trebuit să-mi sfâșii din nou puțina piele crescută pe noile rădăcini, rupându-mă și de familia primită între timp, pentru ca pâinea cea de toate zilele câștigată din munca unui profesor titular de liceu, de asemenea pedagog și traducător/translator guvernamental, să nu ajungă numai pe „mai toate” zilele.
Da, pruncii mei și mama lor, au început a mânca și trăi mai bine, eu însă, cu căprioara lui Labiș încă zvâcnind înlăuntru de câte ori ridicam lingura, mâncam plângând.
Aș fi putut să-mi fac această poezie a unei nenorocite iubiri de țară și neam, inexistentă; am decis însă să-mi târâi rușinea impusă, în sperata veșnicie a acestei poem, frântură de frământare a unor vremuri vitrege.
Se pare însă, că după mai bine de două decenii, și după publicarea sub pseudonimul (Rev.) Romulus C. Kulik-Draco, a două ediții ale primului meu volum de poezie în limba engleză, „Defiant Hopelessness”, apoi a volumelor ”Upside-down, Abandoned Heartstrings” și ”Stains of Bleeding Mould”, din „confortul” puțin al unui cărucior de invalizi, scriu Țării plaiurilor mele, cerând cea de-a „încă o dată” iertare, după ce furtuni literare spirituale și sufletești, mi-au deschis din nou inima și gândul, cuvântului, versului românesc.
Închei cu un poem al luminarului artistic care mi-a devenit în poate cel mai tulbur val al vieții mele, părinte și maestru literar, căruia veșnicia nu-mi va fi de ajuns să-i mulțumesc rădăcinile-mi de om de litere și artă, Domnului Profesor Griguță Augustin Botiș, hodinească-se-n pacea poeziei, în pământul Maramureșului pe care s-a zbătut până-n ultimul ceas, să ni-l lase mai bun:
”Amintirea nu uită
Tu poți fi trădat
amintirea nu,
tu dormi, tu uiți, tu mori,
amintirea nu uită, nu moare,
amintirea cântă
și cântecul bate la uși...
Nepăsarea poate răbda,
cântecul însă veghează -
Augustin Botiș”
Pot fi contactat la rev.romulus.c.k-d&outlook.com
|
Texte Recomandate
