Biografie Dimitrie Ciurezu
născut la 7 noiembrie 1897, Plenița, Dolj - decedat la 5 ianuarie 1978, Sibiu
După clasele primare în comuna natală (1904-1908) a urmat gimnaziul la Colegiul Național din Craiova (1908-1912) și Liceul Alexandru Lahovary din Râmnicu-Vâlcea (bacalaureatul în 1920); Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.
Mobilizat, între 1916-1918, ca sublocotenent, a participat la luptele de la Oituz (1917).
A publicat în Viața studențească (1921), dar debutul este socotit în 1927, la Țara noastră (O.Goga), unde a fost și redactor.
Debutează editorial în 1927 cu volumul de versuri Răsărit (Craiova, Scrisul Românesc) pentru care
primește premiul Dr. Păcurariu-Bianu al Academiei Române, la recomandarea lui M. Sadoveanu.
Pentru volumul Pământul luminilor mele (București,
Fundația pentru literatură și Artă, 1940) primește premiul I. Heliade Rădulescu al Academiei Române.
În 1946 se stabilește la Sibiu unde este redactor la România viitoare până în 1949.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor și cercetător șef al Filialei din Cluj a Academiei Române.
Opera:
Răsărit (Craiova, 1927);
Pământul luminilor mele (1940);
Cununa soarelui (1942 și ed. a II-a, 1971, cuvânt înainte de Al. Piru);
Sus la nunta stelelor (1994).
A scris pentru Mihail Sadoveanu romanul "Mitrea Cocor", care a fost apoi modificat în unele părți și publicat sub semnătura lui Sadoveanu, care însă a avut grijă să lase copyright-ul lui Ciurezu - fapt care i-a permis un trai de subzistență.
În opinia lui G. Călinescu: "Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului, printr-un simț de sine viguros și optimist. (...) Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei". Alți critici au amendat poezia lui Ciurezu ca fiind de un tradiționalism "decorativ" și minor.
|