Karol Józef Wojty³a s-a născut la 18 mai 1920, la Wadowice, lângă Cracovia, și s-a întors la Tatăl Ceresc în 2 aprilie 2005, vegheat de întreaga comunitate mondială conștientă de existența valorilor spirituale.

Tânăr interesat de filozofie, de poezie și chiar de teatru, Karol Józef Wojty³a urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagielloniene din Cracovia (închisă în 1939), iar din 1942 găsește în Teologie marile răspunsuri după impactul cu ororile războiului într-o Polonie sfârtecată și călcată de ambele totalitarisme. (În 1941 își pierde tatăl. Mama murise în 1929).
Preot catolic din 1 noiembrie 1946.
În 1948 este doctor în teologie, după studii la Universitatea Papală Angelicum a Vaticanului (temă: Sf Ioan al Crucii).
Predă teologie morală la Cracovia și Lublin. Este doctor și în filozofie (temă: Max Scheller).
La 13 ianuarie 1964, devine episcop de Cracovia, iar la 29 iunie 1967 cardinal.

A fost ales papă la 16 Octombrie 1978, într-un moment în care totalitarismul marxist părea mai viguros ca oricând: Deng Xiaoping încă nu biruise pe radicalii revoluției culturale, iar profeția disidentului Andrei Amalrik despre persistența URSS după anul orwellian 1984 părea o glumă amară.

Și noul papă și-a început lucrarea în acest domeniu estic, pe care îl cunoștea cel mai bine.
În iunie 1979, prima sa vizită în Polonia redă suficientă demnitate și speranță polonezului strivit de mizerie, încât în 1980 greviștii de la Gdansk și preoții și consilierii lor din intelighenția să reziste suficient de mult ca să fie acceptat de către comuniști sindicatul Solidarnosc și să se exprime sub ancorele unui monument regretul forțelor de represiune de a trage în protestatari!
În ianuarie 1981, Lech Walesa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, așa că la 13 mai 1981 va avea loc atentatul care a precedat aducerea Poloniei sub lege marțială.
În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea revigorează speranța în Est.
La 1 decembrie 1989, când Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu Bush în Malta, nu mai rămăsese în Europa decât Ceaușescu să se retragă fără vărsare de sânge, ceea ce nici astăzi nu știm de ce nu a fost cu putință.

Din punct de vedere al praxiologiei vieții orientate, dedicate unui ideal, ce uimește este că marea lucrare papală a fost săvârșită de către un om care la instalarea în suprema funcție avea deja 58 de ani!
Lupta Papei Ioan Paul al II-lea cu vârsta și cu boala (Parkinson) a întărit sufletește pe mulți în săvârșirea a ceea ce fiecare socoate a fi datul său.

Așa că să nu-i disprețuim pe bătrâni! Michelangelo, octogenar, înălța cupola de la San Pietro!

Papa Ioan Paul al II-lea a dus până la capăt unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie.
A exprimat punctul de vedere catolic în toate marile foruri internaționale.
A implicat țesătura diplomatică a Vaticanului în probleme complexe ale păcii interne și externe: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine ș.a.m.d.
Acolo unde au existat cât de cât speranțe, s-a folosit de propria imagine, de prezența la fața locului, indiferent de riscuri și cu un realism dezarmant: Eu predic Evanghelia, nu Democrația!.

În rest, se vorbește mult de marile merite în promovarea dialogului ecumenic și interreligios, ale cărui rezultate rămân însă a se vedea.

Certă fiind neîncetata prezență mediatică, crearea de evenimente: pe de o parte vizitele apostolice, pe de altă parte canonizările și beatificările, ca și atragerea spre Roma a aproape 20 milioane de pelerini.
A reușit performanța excepțională de a obține simpatia tinerilor.
Necontenitul și obositorul joc cu imaginea va fi fost și un subterfugiu al unui conservator: tolerarea mediatizării superficiale fără a face concesii doctrinare în acele probleme care par a preocupa atâta superficialitatea postistorică a postmodernilor, cum ar fi celibatul preoților, homosexualitatea, avortul, hirotonisirea doamnelor.

Cum Europa nu mai are decât certitudini de consum, este de crezut că după o eventuală tranziție, viitorul mare papă va fi latino-american sau african, oricum sudic, pentru că printre săraci se va decide lățirea creștinismului.

Iar noi românii ne vom aminti multă vreme de cât de europeni ne-am simțit atât la vizita regretatului Papă Ioan Paul a II-lea la București, în 7-9 mai 1999, cât și la excepționala primire organizată la Vatican pentru Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, în octombrie 2002.



Vezi și:

His Holiness John Paul II Short Biography

http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html

Site-ul Bisericii Catolice a Franței (țară vizitată de 6 ori).

http://www.cef.fr/catho/actus/dossiers/2005/jourjjeanpaul2-2005/dossier_1/fiche4.htm