"Jurisprudenta generala, legislatia civila si penala, politicile financiare si comerciale sunt stiinte de sine statatoare sau mai degraba, membre separate ale stiintei sau artei comprehensive a guvernamantului,iar cele mai luminate doctrine pe aceste subiecte, desi nu sunt presupuse a putea fi intelese sau aplicabile in mod egal in toate formele de guvernamant, daca sunt intelese sau aplicate ar fi, in mod egal, benefice sub toate formele de guvernamant. Este adevarat ca aceste doctrine nu ar putea fi aplicate fara anumite modificari in toate starile societatilor si ale spiritului uman; totusi, de departe, cea mai mare parte a lor ar avea nevoie doar de modificari de detaliu pentru a le adapta la orice stare a societatii suficient de avansata ca sa posede conducatori capabili sa le inteleaga. Un guvernamant pentru care ele ar fi pe de-a-ntregul nepotrivite trebuie sa fie unul atat de prost in sine sau atat de contrar simtamintelor publice incat sa fie in imposibilitatea de a se mentine pe sine in existenta prin mijloace oneste."
( John Stuart Mill- Utilitarismul, in volumul "Filosofia politica a lui John Stuart Mill", volum coordonat de George Ene, pp 63-64, Polirom, Iasi, 2000)

Am citit cu atentie randurile de mai sus si, pe buna dreptate, cred, am fost socat.
Intr-adevar, o asemenea "enormitate" ar putea fi debitata doar de un un Francis Fukuyama sau, mai rau, de Karl Marx.
E uimitoare, totodata, turnura pe care conceptiile& prejudecatile noastre au luat-o, facand din liberalismul lui Mill banala istorie.

Occidentul, dupa impactul cu islamismul si totaliatrismele tarilor lumii a treia a reactinat...si a reactionat violent. E putin probabil ca unul dintre noi sa mai creada ca marea majoritate a formelor de guvernamant din afara democratiilor vechi sa aiba nevoie doar de "modificari de detaliu", pentru a ajunge la forma de guvernamant ideala. E o afirmatie hilara.
Iar raspunsul "prostilor in sine" ar fi cel putin suprinzator.
Ok, am gafat. A fost un raspuns surprinzator, a costat mii de morti.

Insa ideea centrala pe care o sustin este urmatoarea: astazi, faptul ca este imposibil ca doua dimensiuni culturale umane sa ajunga la un compromis pe baza capacitatii universale de a rationa a devenit un adevar EVIDENT, trivial. Ca irakienii nu au cum sa accepte argumentele occidentale, ca orice punte de dialog este dificil, daca nu chiar imposibil, de mentinut, ca vor ucide sau rapi in continuare pare acum firesc.

Mill ar fi, probabil, socat.
Umanitatea a atins un grad de etrogenitate extrema si, in plus, e o eterogenitate care deranjeaza, creeaza tensiune, dar nu angoasa la nivelul occidentalului de rand.
Pur si simplu nu am crize existentiale cand vad pe strada o femeie musulmana cu un voal pe cap. Stiu ca daca NU IMI PASA firescul va prevala.

Necesitatea sau iminenta unui consens rational e lasata deoparte. Cat despre coexistenta: un irakian nu va ezita sa ma trimta in lumea de apoi daca ating un domneniu sensibil al dogmei sale, eu nu voi ezita sa ucid un irakian& alti cativa copii nevinovati, cand el atenteaza la petrolul (cham) meu.
Toate astea nu sunt imorale, nici macar teribile, sunt firesti. Imi par firesti si nu imi pasa.

Veti spune ca sunt insensibil.
Lumea se misca in continuare.
Dintotdeauna lucrurile au fost asa.

Insa,noi toti, am invatat esentialul, am invatat ca toate doctrinele, filosofiile politice s.a.m.d sunt inutile, joaca falsa de copil si ca avem nevoie de o sinteza absurda intre epokhe si hedonism. Societatea actula este asta.