agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-16 | |
Bun, să discutăm câte ceva despre carte. La ultima mea trecere prin București, am făcut un popas la Cărturăreștii din spatele Universității. Nimic de zi, deși spațiul e îngust. O librărie care ar putea foarte bine să fie la Paris sau la Londra.
Problema nu sunt librăriile. Problema este cartea, ca atare. O carte oarecare, din Polirom sau Humanitas trece de 200.000 de lei. O simplă carte=1/2 kilograme de salam de Sibiu= 1 kg de carne de cea mai bună calitate (și mai rămân și bani de cartofi)=1 masă la KFC. Probabil că domnii editori nu trăiesc pe Pământ. Probabil că dl.Liiceanu, atunci când ia avionul să ajungă la editura sa nu vede care sunt prețurile prin galantar. Dar, din păcate, prețul cărților constituie una din cele mai importante tragedii din cultura română. Evident, se vor găsi o serie de esteți să-mi dea peste nas. Evident că se va invoca dreptul de autor, calitatea tipăriturii, banii pe care trebuie să-i câștige editorul. Bullshit-uri. Un tânăr absolvent cu studii superioare, dacă nu-și găsește de lucru la o multinațională ci la stat- (statul sărac nu Regii), nu câștigă mai mult de 6 milioane de lei/lună.Acesta este salariul unui doctor, profesor, inginer. Din aceste 6 milioane de lei: -dă cel puțin 3 milioane de lei pe întreținere, lumină, telefon și alte taxe (atunci când e fericit să aibă propria sa casă). Îi mai rămân încă 3 milioane de lei. În 30 de zile calendaristice ale lunii asta ar fi cam 100.000 lei/zi. Cum să trăiască decent din 100.000 lei și să-și poată cumpăra și cărți ? La această întrebare ar trebui să răspundă marile genii ale culturii noastre Liiceanu,Pleșu et co. Cel mai dramatic lucru, pentru un intelectual, e să trebuiască să-și vândă cărțile. Am preferat să rabd de foame pe timpuri, uneori și o săptămână întreagă, decât să fac acest lucru.Dar...probabil că i-ați văzut și dumneavoastră. Cu ochii înroșiți de plâns le scot din sacoșă încet, cu grijă, ca pe proprii copii. "O să aveți grijă de ele ?" am auzit-o pe o profesoară întrebând la un anticariat. Prețul unei cărți e infim. Prețul unei cărți e neprețuit. Depinde doar de noi dacă generațiile viitoare vor fi robii MTV-ului sau vor avea și dorința de a citi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate