Orice operã artisticã declanseazã stãri, gânduri inedite, identificãri, uneori chiar dincolo de suprafatã, ori nedumeriri, receptarea propriu-zisã fiind realizatã în mod individual, implicit subiectiv si distinct, depinzând totodatã si de momentul impactului receptor-operã artisticã, implicându-se astfel si starea emotionalã generalã a receptorului, la momentul dat.
Impactul receptor-operã de artã produce o primã senzatie, puternicã, o anume constatare, aceasta fiind de cele mai multe ori fundamentul pe care ulterior se creeazã impresiile. Acel moment este urmat de climatul afectiv, reactia senzorialã unicã. Mesajul ideatic este descoperit de receptor mai repede sau mai târziu, actul depinzând, cum spuneam, de starea emotionalã în momentul impactului, implicând perspicacitatea si curiozitatea, ce pot duce la aprofundarea studiului lucrãrii, cuprinderea detaliului si a sensurilor unice sau polivalente emise. Prima impresie are rolul de introducere si orientare în universul specific operei, impactul poate aduce o multitudine de informatii, ceea ce face aproape imposibilã conturarea unei opinii de la primul contact, sau poate induce o singurã idee, ce poate instiga (în cazul în care implicã) la aprofundarea detaliilor, si chiar la revelarea mesajului. Impactul, prin spontaneitatea reactiei, aduce cu sine judecãti de gust sau de valoare, date de specificitatea receptãrii. Spontaneitatea se asociazã cu libertatea în procesul receptãrii. Iar libertatea actului receptãrii ar trebui sa ducã la decizia eliberãrii de sine a contemplatorului. Libertatea actului receptãrii presupune nealterarea orizontului de asteptare.
Atunci când mesajul unei lucrãri este greu de receptat aceasta se datoreazã încriptãrii sensului sau neconcordanta cu “gusturile” receptorului. În ambele cazuri se impune ca judecãtile sã se bizuie pe o culturã temeinicã, ce sã permitã libertatea aprecierii, cea care este conditionatã de însãsi opera de artã.
Autenticitatea operei artistice mentine rolul interesului artistic si formeazã o nouã constiintã esteticã. La baza oricãrui proces de receptare se aflã nu numai plãcerea esteticã ci si o nevoie de a acumula adevãrurile artistice, adicã de a cunoaste. În procesul receptãrii, interesul apare ca o functie între cunoscut si necunoscut, previzibil si imprevizibil, fiind cauzat de factori estetici si extraestetici.
Contemplatia este o stare de reverie, de meditatie sensibilã, datoratã unei impresii estetice pe fondul cãreia existã si emotiile, trãirile, senzatiile noi si tot ceea ce vine sã completeze spectrul receptãrii. Actul receptãrii operei artistice este dat de procesul de comunicare artisticã sub aspectul finalitãtii. Receptarea repetã si reproduce structura activitãtii creatoare, este un act spiritual realizat în functie de personalitatea receptorului.
...................................................
Pentru ca receptarea artei sã poatã fi un prilej de plãcere artisticã, este necesar pe de o parte, ca ea, opera sa fie întruchiparea unei valori estetice, iar pe de altã parte subiectul contemplator sã dispunã de o educatie esteticã, pe baza cãreia sã poatã descifra limbajul specific operei.