Nu intri bine în România că și dai fără să plănuiești peste bucluc. Fără să vrei, în stația de autocare a Atlassib-ului apar așa din pământ din iarbă verde patru gelați grași ca niște butoaie. Negroteii rași în cap arătau de parcă ar fi ieșit nu de mult de la zeghe. Cum simțeau miros de autocar străin se și apropiau cu pași repezi de sursele de mărci. Gelații aveau ceafa lată.
Boss-ul lor stătea înclinat pe spate cu mâinile în șolduri și dădea directive subordonaților numai din priviri. La apariția primei sute de mărci, ochii începeau să-i lucească de parcă ar fi băut deja un litru de Rasputin. Nu pierdeau timpul de pomană. Știau ce să facă. Fiecare lucru la momentul potrivit. Și asta fără să se intimideze. Loc de așa ceva nu găseai la ei.
În trupa lor găseai și o femeie, care avea o mutră de te lăsa fără grai. Să fi văzut ce tupeu avea lepădătura. Era dată în mă-sa. Ștoarfa avea vreun metru 70, păr castaniu și era îmbrăcată în streci negri, cu inele de aur pe ambele mâini, de îți trebuiau cel puțin trei ore ca să le poți număra pe toate. Mai avea și o geantă neagră din care scotea mărcuțele, bine aranjate și împăturite.
Șmecherii aveau totul plănuit până la cel mai mic detaliu. Fufa era cam brunetă la față. Bănuiesc că făcea parte din clanul rromilor.
Nu cred că trecea mai mult de un minut de când apărea autocarul în stație, căci trupa lui papuc își și făcea apariția, ca la un semn divin. Între timp, venea tiptil un tip blond la vreo 30 de ani, care, în câteva secunde începuse să înșire pe o măsuță din lemn: trei cutii din tablă (luate din conservele de pește, cele cu 3500 de lei bucata de pe vremea lui Ceaușescu).
După câteva momente de respiro a apărut și tipa brunetă, care își scotea cât se poate de încet și de precaut mărcile din geanta neagră. Și nu se juca cu jumătăți de măsură, jocul începea numai de la minimum 100 de mărci.
Așa că timpul nu trecea de pomană. În doar câteva secunde gagica a câștigat 1000 de mărci. Și asta cât ai zice pește. Nici n-aveai timp să respiri că ea și câștigase deja chenzina pe 5 luni. Prima dată a scos din portofel 100 de mărci și ca să vezi, în doi timpi și trei mișcări a și câștigat 200 de mărci. Bărbatul blond striga: ,,Care-i alba, care-i neagra? Cine ghicește i se dublează suma!”. Cât de cinstit ai fi fost nu puteai să stai deoparte. Tipul care învârtea cutiile de conservă cu bila de burete ros, era un tip blond, care semăna perfect cu actorul din filmul franțuzesc: ,,Blondul cu un pantof negru”. Tipa a câștigat 200 DM. După aceea a pariat mai departe. Și tot așa până ce a câștigat 1000 DM.
Între timp în autocar lumea devenise agitată. Până la urmă o tipă cam ușchită s-a hotărât să coboare din autocar și să joace Alba–Neagra. A coborât din autocar cu portmoneul doldora de bani. Și nu românești, ci germani. A scos cu tact 100 DM după care a câștigat 200 DM. Când a văzut că suma i se poate dubla, din secundă în secundă scotea din ce în ce mai mulți bani. Și asta cu o încredere ieșită din comun. Intrase deja în vorbă și cu unul dintre gelați, care începuse să-i facă ochi dulci.
Și așa în doar câteva minute, atât cât stătea autocarul în stație gagica a pierdut 800 DM. Când a văzut că se apropia plecarea a început să intre în panică. Începuse să tremure. ,,Șarlatanilor dați-mi banii înapoi. Am muncit în Dortmund să-mi sară capacele. Am o mamă bolnavă la Sibiu, și i-am promis că banii ăștia o să-i dau pentru o operație în București. Dați-mi banii înapoi. Dracu să va ia!!”
În clipa aceea toți cei care se holbau au început să urce în autocar fără să mai scoată nici o vorbă. Se uitau îngroziți cum gagica, care își pierduse toți banii la Alba–Neagra începuse să urle și să drăcuie așa ca la ușa cortului. Gelații au început să strige cât îi ținea gura: ,,Nu noi te-am obligat proastooo!! Tu de bună voie ai vrut să joci. Nu noi te-am silit. Dacă ți-ai pierdut banii e vina ta și nu a noastră.” , după care au întins-o mișelește. În fața unei bănci falimentare se adunaseră cu toții de-și numărau prada. Și nu învârteau bani puțini ci un teanc gros de mărimea unei cărămizi.
În autocar au început bârfele. Un moș de vreo 80 de ani căruia de-abia îi mai bătea coliva în piept a spus: ,,Așa e dacă e proaste!! Femei proaste, care nu știe ce face cu banii. Așa e când ai numai banu în cap.”, după care a început să mormăie ceva de nu-l mai înțelegea nimeni.
Când tipa țepuită a urcat în autocar la insistențele șoferului a început să plângă în hohote, de ți se sfâșia inima. Tot drumul până la Sibiu n-a făcut altceva decât să bocească și să povestescă printre sughițuri prin câte a trecut până a câștigat în Dortmund 800 de mărci. Prin câte umilințe a trecut până a putut să puna mâna pe mărci. Era slugă la evrei.
,,Doamne când îi voi spune maică-mei că am pierdut toți banii și că n-o s-o mai pot opera cred că o să înnebunească.”
O tinerică a încercat să o consoleze și să-i spună că și ei i s-a întâmplat același lucru și tot aici la Arad, recuperându-și banii de la poliție, după vreo trei luni.
Așa că, exact cum intri în România aventura te paște la tot colțul!!