agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-22 | |
Viața la țară
Nu știu cum se simt alții, dar eu mă simt cu totul un alt om, atunci când merg la bunici. De fiecare dată mă bucur de priveliștea și liniștea din jur. Aerul curat, cântatul cocoșilor, mâcăitul rațelor, cuvițatul purceilor, mugetul vacilor fac din curtea buniciilor mei, o adevărată lume de basm. Împrejur sunt multe dealuri împădurite. Aproape de fiecare dată vizitez pădurea din apropire întro scurtă sau mai lungă plimbare. Natura mă liniștește de agitația insuportabilă din oraș. Aici parcă și ploaia este altfel, parcă ar cânta un cântec de dor uneori, iar alteori un cântec de dragoste. Peiesajul este îmbietor, deși e la fel, pentru oamenii care sunt obisnuiți cu el, zi de zi mie mi se pare de fiecare diferit. Cu fiecare vizită parcă, locurile sunt întro continuă schimbare. În locul meu preferat, o poieniță, magică se adună mereu noi energii, sursă ce mă inspiră și mă îndeamnă să scriu. Ca să simți și să trăiești trebuie să fi în acel loc, să asculți freamătul vântului, șuieratul frunzelor, dansul ierbii și al viețuitoarelor, care au lumea lor minusculă, în acest cadru feeric de poveste. Când mă aflu acol, parcă timpul stă pe loc și toate activitățiile încetează, pentru o farcțiune de secundă, apoi natura își reia ciclul firesc al orânduirii evenimentelor. Furniciile lucrează mai cu spor, păsările cântă mai diferit și totul e întro continuă evoluție. În mijlocul naturii, de fiecare dată învăț ceva nou, o nouă idee, o nouă fărâmă de poezie, o nouă părticică de poveste, o nouă fantezie, un izvor de gânduri nobile, o poveste fără șfârșit. Pe măsură ce cercetez, fiecare parte din poieniță, pe atât descopăr, câte o nouă bucățică de ceva nou, ceva de spus, ceva de adăugat. Fiecare urmă pe unde am pășit are ceva de spus, precum fiecare fir de iarbă atins, fiecare pom, fiecare frunză, are propia istorie, propia istorisire de zis. Poienița, pădurea, tot peiesajul în sine, satul, sunt locuri speciale, mirifice în care își duc viața bunicii mei, locuri cu trecut, în care au trăit cândva și străbunicii mei, locuri cu o semnificație profundă, pe care nu le aș schimba cu nimic în lume, ci aș vrea să fie conservate și menținute așa cum sunt, unicate. Ar fi o amintire placută și pentru urmașii ce vor urma, cât și pentru urmașii, urmașilor. La bunici, când mă duc, sunt în lumea mea, mă simt mai special, mai diferit. Viața de la țară nu e tocmai una ușoară, fiind mult de lucru. Sunt conștient de treburile și munciile pe care le au țăranii, zi de zi pentru a supraviețui și să-și câstige și ei existența. Mereu este câteva de făcut. Deși duc o viață mai rudimentară, cu condiții mai precare, sunt oameni simpli și modești. Ei nu au stresul ca cei de la oraș, mănâncă sănătos și de aceea, trăiesc mai mult timp. Îmi admir bunicii, au trudit mult timp sărmanii, pentru pământ și bucate.Toată viața s-au ocupat de câmp și de animale. Au dus și duc o muncă de necontenit. Sunt mândru de bunicii mei, pe mâna lor au trecute mii de ființe, de care s-au ocupat cu multă grijă. A fi țăran, nu e o rușine, ci o mândrie. Mulți oameni bogați, au uitat de unde provin, unde au rădăciniile și afirmă cu mândrie că fac parte din mariile orașe, metropole, etc. Viața la țară, are farmecul ei, cu bune cu rele, e o viață mai simplă total diferită. Þăranul, omul de rând, trăiește de pe o zi pe alta, așa cum poate. Își duce crucea, își acceptă destinul așa, cum i-a fost scris. Astăzi, trăim vremuri grele, săracii bunici și mai grele. E criză în toată lumea. Pentru ei e mai greu, au îmbătrânit nu mai au forță de lucru, așa cum aveau cândva...Pensiile s-au redus, iar normele europene, impun condiții tot mai drastice în vederea vânzării producției de la țară. Azi mâine nu vor mai fi, din păcate nici acolo produse naturale, așa cum era mai demult. Așa că bucurați-vă, aduceți-vă aminte de vremurile trecute, de tot ceea ce este minunat și profita-ți, de tot ceea ce aveți și vă face plăcere. Trebuie să ocrotim natura și să conservăm ceea ce avem, iar tradiția să rămână, tradiție unică, specifică, așa cum a fost mereu. Viața la țară trebuie prețuită, astfel ne respectăm ștrămoșii și nu în ultimul rând ne respectăm pe noi înșine! Când crezi că ești singur, defapt nu ești! Nu ignora lucrurile din jur, acordă atenție și celor mai mici detalii.Ai putea rămâne surprins la tot ceea ce le afli. Nu trebuie să cauți, să cercetezi foarte intens, ci doar să crezi! Propiul suflet te va ghida spre toate. Acolo se află cheia succesului, a cunoașterii! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate