agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3084 .



O descriere a înțelesurilor codurilor liniare elementare în forma lor naturală
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2010-10-31  |     | 



O descriere a înțelesurilor codurilor liniare elementare în forma lor naturală


,,Marea piedică în a trăi, a simți, a gândi, a înțelege și a scrie o operă valabilă, oamenii valoroși o au chiar în sinea lor, prin gândul dușmănos și nenorocit al faimei. Locul și momentul unde au pierdut această luptă cu piedica este chiar stadiul la care s-au oprit. Aceasta este arma ascunsă a misterelor naturii. Nici cea mai mică parte posibilă din ceea ce se poate cunoaște și se lasă de către cer privirii omului, nu s-a găsit din această cauză.,, ,,Amintiri despre înțelepciunea Regelui Solomon,,






În conformitate cu teoria dualității înțelesului lui zero, natura utilizează singurul său operator: ideea înțelesului lui zero, pentru a face posibilă desfășurarea stabilă și cu un rezultat stabil al interacțiunilor dintre entitățile sale.

NOTÃ: Se afirmă despre acest operator că ar fi singurul la dispoziția naturii, nu ca și o pretenție subiectivă a teoriei dualității înțelesului lui zero, ci ca și modalitate prin care se pot controla în totalitate componentele unui sistem, pe baza unicității și universalității operatorului utilizat.

NOTÃ: Paragrafele 1 și 2 prezintă succint codurile liniare elementare în formă naturală, extrase din textul : ,,Premisele stabilității în natură, o predictibilitate obiectivă „ cu unele precizări necesare pentru a pregăti descrierea înțelesurilor codurilor, cu începere de la paragraful 3.

1. Se enunță mai jos cele două relații de înțeles din natură, ale unei interacțiuni între două entități (particule, părți, procese, sisteme, etc) x și y.

- Dacă x = y? și x = - (-y) atunci x – y = 0? și deci x = y ?.

Interacțiunea suferă o diferență, potențialitatea – (–y) este doar posibilă și se repetă întrebarea, rezultatul fiind 0?.

- Dacă x = y? și x = - (-y) atunci x – y = 0! și deci x = y !.

Interacțiunea suferă o contradicție, potențialitatea – (-y) se desfășoară și se încheie întrebarea, răspunsul, (rezultatul) fiind 0!.

Ambele aceste relații funcționează pe baza unor tendințe permanente spre limite a lui zero. Reducând relațiile de mai sus prin prisma acestor limite le putem descrie astfel:

,, întrebarea x=y?” prin:

lim (x = y?) = 0?

și ,,răspunsul x=y!” prin:

lim (x = y!) = 0!

Nici una dintre aceste limite nu epuizează limita extremă a lui zero, dacă această limită există, aceste limite fiind în natură niște praguri relative ale înțelesului.

2. Codurile liniare de ordin 0, 1 și 2 stau la baza unei codificări naturale a oricărei forme de interacțiune din natură și la orice scară a acestora, făcând posibilă stabilitatea structurală a unor nivele de constituență a acesteia.
Aceste coduri se consideră a fi ,,coduri elementare” pentru că nu au o alcătuire completă a celor trei părți: început, mijloc și sfârșit. Pe parcursul evoluției codurilor, de la ordinul 0 la ordinul 2, se petrece o formare a primului cod complet: codul liniar de ordin 3.
Codul liniar de ordin trei este primul cod structurat complet sub forma 00010111, printr-o ciudată asimetrie.

Cele trei coduri elementare privite într-o singură înșiruire sunt :

Codul liniar 0: 0
Codul liniar 1: 101
Codul liniar 2: 0011

Și ivirea în lume:

Codul liniar3: 00010111

Devenite din:

Codul liniar 0: nimic / ½ / nimic, sau: nimic / 0 / nimic, sau: 0

Codul liniar 1: 0 / 0 / 1, sau: 0 /nimic/ 1, sau: 01

Codul liniar 2: 00 / 0 / 11, sau: 00 /nimic/ 11, sau: 0011


Cu ivirea în lume:

Codul linar 3: 000 / 2 / 111, sau: 000 /ceva / 111, sau: 00010111

Noua natură a înțelesului lui,, zero,, prin ideea de ½, adică a posibilității înjumătățite, duce spre acel zero, cel care este propriu materiei (naturii), oferind în planul semnificațiilor o dublă identitate, la fel de ciudată și de neașteptată, adică zero? și zero!, explicitate mai sus prin ideile de drum și de ajungere, sau prin întrebare și răspuns.

Zero ca și cod inițial este o sursă de posibilități:
- imposibil sau posibil: 0
- drumul sau posibilul oprit prin imposibil: 0?
- ajungerea sau imposibilul oprit prin posibil: 0 !

Folosind ideea de ,,zero,, ca miez al codului liniar de ordin zero cu o singură semnificație a acestuia, aceea înjumătățită, zero conținut de către acest cod liniar este 0?.
Din aceași idee, 0? ca și miez al codului liniar de ordin zero, semnificația ,,1,, cea utilizată în codurile binare, pentru ,,o logică” din natură nu există, există doar semnificația 0!.
În logica de înțeles a lui zero 0! acesta poate fi asimilat ca semnificație cu unu: 1.

Se scriu asfel, mai jos Codurile liniare elementare în ,,forma naturală,,:

Codul liniar de ordin zero: 0?
Codul liniar de ordin unu: 0? 0!
Codul liniar de ordin doi: 0? 0? 0! 0!

Și codul de ieșire, de ivire în lume:
Codul de ordin trei: 0? 0? 0? 0! 0? 0! 0! 0!



3.Codul liniar natural de ordin zero. (descrierea înțelesurilor)

Expresia naturală a codului de ordin 0 are o inadvertență de formulare datorată lipsei alăturării x=y, alăturare după ale cărei înțelesuri s-au definit relațiile x=y! si x=y?.

Codul liniar de ordin zero descrie situația în care lipsesc componențele unei existențe.
Pentru ,,inexistență,, ceea ce descrie în fond codul de ordin zero, înțelesul întrebării 0? reprezintă o perpetuă imposibilitate de a fi și deci de a înfăptui o interacțiune, prin lipsirea de finalitatea 0!. Referința afirmației despre ,,inexistență,, este spațiul lumii materiei. Referința oricărei exsitențe sau inxistențe este cea a ,,completului,, realității.

În alăturarea x=y? care fundamentează natura înțelesului în relația de înțeles a naturii:

,, dacă x = y? și x = - (-y) atunci x – y = 0? și deci x = y ?,

nu se petrece nici un subiect.

Lipsa celor două entități, x și y, transferă în esența lui zero întreaga relație astfel:

,,dacă 0 = 0? și 0= - (-0) atunci 0 – 0 = 0? și deci 0 = 0 ?,,.

Interpretarea acestei relații este cu totul dificilă în condițiile în care limbajul ( stocul de cuvinte și semnificații din limbă) nu permite descrierea unei stări în care inexistența este o stare a unui nivel și este definitivă, posibilitatea fiind doar într-o perpetuare la nesfârșit a unei astfel de stări, și în care totuși potențialitatea de a se produce un dublu înțeles al unei inexistențe, într-o relație contrară 0=-(-0), poate locui.
Singurătatea atât a unui subiect cât și a unui obiect al unei inexistențe, la fel lumilor și personajelor din povești, lumi și personaje create de imaginația umană, este o categorie obiectivă a unei cunoașteri bazate nu pe posibilitatea de a crea ci doar pe valabilitatea înțelesurilor care permite imaginarea acestor singurătăți.

Ce poate fi atunci 0?, ce reprezentare i se poate atribui?
Ce semnificație i se poate atribui de către om, acestei propoziții: 0?, a unor înțelesuri captive în cel al noțiunii de zero?

Poate fi vorba despre un loc, spunându-i loc pentru a putea fi accesat de imaginație, loc situat în spatele ideii de inițial, de început, loc situat înaintea zeilor, dacă cineva situează astfel de locuri pe o axă pe care așează (post-post lumea), (post-lumea), lumea cunoscută, pre-lumea, pre-pre-lumea, în sensul dinspre un viitor nelimitat spre un trecut nelimitat, aici fiind vorba despre o zonă a pre-pre –lumii. Însă în același mod pre-pre-lumea fondează clipă de clipă lumea, urmând traseul timpului pe care îl străbate prezentul.

Întrebarea 0?, fără a avea vreodată un răspuns 0!, acoperă inexistența oricărui lucru, adică imposibilul necunoscător sau neurmat vreodată de un posibil.

(Dar de ce ar sta la baza lumii noastre o astfel de propozitie a înțelesurilor? Este o confirmare dar nu este pentru acest text un mare ajutor faptul că o mare parte a filozofiilor și religiilor dezvoltate de oameni sunt de această părere, adică posibilitatea unei surse a lumii, nici măcar intuibile. )

Idealul unei ,,lumi construite pe o sursă,, ceea ce este de fapt imaginea moleculară neclară a entropiei, pentru ștința actuală este doar un reper de care ascultă întreaga natură prin modalități neînțelese.

(Ce este zero absolut? Ce este temperatura absolută a lucrurilor devenită zero, fiindcă nu putem vorbi de temperatură, sub forma definită în știință acum, decât ca o măsură a unei neliniști a particulelor, la nivel molecular. Minus 273 grade Celsius, acel prag nu este în pre-pre-lumea despre care vorbim. Este doar în lumea noastră. Ce se petrece cu o masă adusă la nivelul energetic de temperatură egală cu zero grade absolute? Cel mai probabil toate moleculele care constitue acea masă se vor opri dar nu vor suferi o altă trasformare, adică vor exista în continuare. Ce ne spune asta? Că lumea în care constuența este obținută de mișcarea moleculară este doar o coajă, o pojghiță subțire a ceva, sau mai bine spus, a altceva.)

Demonstrația de înțeles pe care o aduce codul liniar de ordin zero este una de fundament și este tocmai afirmația: ,,Lumea este construită pe o sursă.,,. Acestă afirmație, a cărei valabilitate este datorată consistenței ½ a miezului codului, adică a valorii 0? a acestuia, poate fi socotită o lege din realitate.

Codul liniar de ordin zero este o generalizare la o scară completă a înțelesului celui de-al treilea pricipiu al termodinamicii.

4. Codul liniar natural de ordin 1, (descrierea înțelesurilor)

Forma naturală a codului liniar de ordin 1 are de asemenea o inadvertență de formulare, datorată lipsei unei alăturări x=y, alăturare după al cărei înțeles s-au definit relațiile x=y? si x=y!.
Codul liniar de ordin unu descrie situația în care există doar una dintre componentele unei existențe comune, valabile prin perpetuarea unor stări de relaționare prin alăturarea
(interacțiunea) x=y. În acest caz alăturarea x=y se rezumă la singurătatea x=x, formă pe care natura nu o poate susține prin constituența sa.

În alăturările x=y? și x=y! , care fundamentează natura înțelesului în relațiile de înțeles ale naturii:

,, dacă x = y? și x = - (-y) atunci x – y = 0? și deci x = y ?,,

și
,, dacă x = y? și x = - (-y) atunci x – y = 0! și deci x = y ! ,,


se petrece un singur subiect.

Lipsa uneia dintre entități transferă în esența lui zero, 0?, întreaga relație a întrebării astfel:

,,dacă x = x? și x= - (-x) atunci x – x = 0? și deci x = x ?,,.

Lipsa uneia dintre entități transferă în esența lui zero, 0!, întreaga relație a răspunsului astfel:

,, dacă x = x? și x = - (-x) atunci x – x = 0! și deci x = x!,,


Singularitatea x=x este proprie unei singurătăți definitive, nelimitate.

Nici stadiul x=x nu este propriu omului și nici lucrurilor din jurul său.
Orice produs al lumii este îndatorat obligatoriu unei alăturări, unei interacțiuni x=y, situație de care nimeni și nimic nu se poate prevala.

A fi singur este o stare pe care nimic din lume nu o poate ajunge, nu doar fizic ci din toate punctele de vedere.

(Dorința pustnicilor -din pustie- de a atinge perfecțiunea singurătății este un ideal de o frumusețe mai mare decât a oricărui lucru ce poate fi imaginat. Un pustic nu poate trăi, în acel miez al singurătății codului natural, decât într-o singurătate completă și așa mult prea puțină pentru a a ajunge spre acolo El este produsul unei lumi de perechi, este jumătatea imposibilă a acesteia, jumătate care nu va depăși acest stadiu niciodată, iar dorința sa de a atinge o singularitate naturală prin doar singurătatea ruptă din pereche, este un efort supraomenesc. Calea acestei încercări, de a desena măcar cu simbolul vieții de unul singur, acel simbol ½ din miezul primului cod, este deja o putere neasemuită pentru om. Pe mine, viața pusticilor m-a ajutat să înțeleg măcar cu o fulgerare de gând despre adâncimea de a exista al acestor oameni și sensul sfânt al vieții lor.)

( Prieteniile sunt treptele necesare pentru a ajunge vreodată sa devii prieten cu tine însuți. Dacă un om va reuși să-și atribuie prietenia și înțelegerea eu-ui propriu, va putea apoi prin aceste trepte de renunțare să aspire spre singurătatea pusticilor și să pășească spre cunoașterea realității.)

Conținutul singurătății x=x este o tendință posibilă și un pas inexprimabil al lui x=x? prin dorința x=x! spre inexistența completă 0=0? aflată în semnificația codului liniar de ordin zero.

(Pasul spre inexistență nu este dat nici celor absolut singuri.)

Ne întrebăm: ce poate fi singur în natură ? Sau dacă poate fi ceva singur în natură? Sau dacă natura începe a fi, a exista, de la apariția unei alăturări x=y. Poate doar conceptul naturii este regăsit în alăturarea x=y și nu concretul informațional, energetic sau material al acesteia.

Se paote crede că dacă pre-pre-lumea este 0? (singur) atunci pre-lumea este 0? 0! iar lumea începe de la 0?0? 0!0! adică de la ceea ce descrie codul liniar de ordin 2, cel al unei perechi de două entități alaturate.

Pentru singurătatea x=x, întrebarea x=x? și apropierea de zero prin 0? are temeiul unui control informațional al unor legi, fundamentând invariabilitatea acestora, adică răspunsul x=x!, pentru aplicarea în stadiul existenței naturale, cea în care poate locui interacțiunea x=y.

Demonstrarea valabilității unui invariant al naturii, al unor constante universale, presupune atribuirea înțelesului acestora stadiului existenței singulare x=x.

Izvorul puterii unei constate universale se regăsește în pre- pre-lumea 0?. (unde 0=0?)
Viața fără de moarte a unei constate universale se regăsește în pre-lumea 0?0!. (unde x=x? și poate deveni apoi x=x!)
Binefacerea unei constate universale, stabilitatea pe care o oferă aceasta se regăsește în lumea naturii 0?0? 0!0!. ( unde x=y? și poate deveni x=y! )

Uimirea noastră, a oamenilor, în fața constatelor universale constă în uimirea de a afla despre relația imposibilă x=x, pe care o vedem în natură doar ca și cauză sau efect în derularea unor procese și nu ca și pe o consistență proprie acesteia. Consistența unei constate universale nu aparține lumii naturii, iar valabilitatea acesteia se bazeaza pe un înțeles valabil în alăturarea x=x din pre-lumea naturii.

Orice constantă universala privită din lumea naturii este o admirație spre Dumnezeu. O lege a naturii nu se poate demonstra fără a admite la un moment dat că există în spatele acesteia o parte a unui înțeles de nepătruns. Acel înțeles nu aparține lumii lui x=y ci celei a lui x=x sau chiar al celei al lui 0=0.

5. Codul liniar natural de ordin 2, ( descrierea înțelesurilor lui 01)

Nivelul interacțiunilor începe de la existența firească a celor doi protagoniști ai unei interacțiuni: x și y.

Este lumea pe care a construit-o x și y, ceea ce se numește natură? Sau cea care are la bază doar mereu două entități care interacționeză x și y, care sunt alăturate într-o ordine completă? Și totuși perechea x cu y este, prin structura codului linar natural de ordinul 2, lipsită încă de miez. Lipsa consistenței interne: 0/nimic/1 este turburătoare ca și înțeles.

Un sens al aceste lipsiri de consistență poate fi cel al ,,conceptului,,. Perechea singură, luată că și constituent, nu există în natură. Ceea ce există în natură este o mulțime nelimitată de perechi. ,,Conceptul perechii,, codului liniar de ordinul 2 este regăsit doar în comportamentul unei perechi de particule si nu în existența acelei perechi, care nu poate fi privită ca și o entitate stabilă în natură. Permanenta schimbare ( transformare, prefacere, etc) atribuită materiei este cauzată tocmai de acestă imposibilitate a naturii, de a statua o stabilitate a unei perechi de particule.

Chiar familia umană, perechea formată de om prin criteriul său moral, nu are în realitate o consistență stabilă. Stabilitatea unei perechi de oameni este doar un deziderat, un ideal moral, pe care natura nu îl poate susține. Este doar o faptă virtuoasă, aducătoare de bucurie dar și de suferință, păstrarea unei perechi de oameni, bărbat –femeie, împotriva a ceea ce are în fundament natura. Adică nu perechi definitiv aceleași ci perechi mereu altele și doar structura în care acestea continuu se transformă să conțină un anumit fel de stabilitate. ( Buddha spune: ,, În viață, singura constantă este schimbarea!,,)

Nu se poate spune despre lumea naturii că poate conține mai mult de două entități ci doar că multiplică la nesfârșit ceea ce se poate petrece, ceea ce este posibil sau imposibil să se petreacă între o componentă universală x și o altă componentă universală y. Dar ceea ce face ca natura să trăiască este faptul că prin completa simetrie între cele două componente x și y, oricând sau x sau y pot fi privite ca fiind singurul component al naturii. Nici x și nici y nu sunt privilegiate în a da o imagine a primei particule care intră în starea posibila sau imposibilă de a interacționa.

Nu este cu nimic diferit de ceea ce credem noi, ca într-o altă lume să nu existe înțelesul de a interacționa. (Cum de asemenea, cauza unei interacțiuni mecanice, spre exemplu, nu trebuie înțeleasă ca fiind datorată mai mult mișcării unei particule decât a unei poziții statice a celeilalte particule.)

Nu este obligatoriu ca o lume sa se bazeze pe interactiuni.


5. Codul liniar natural de ordin 3,


Codul liniar natural de ordin 3, este produsul natural al celor trei coduri naturale elementare: 0, 1 și 2, adică primul cod natural, cel prin care a fost posibilă ivirea în lume a ceea ce se numește materie: perechea de particule capabilă să desfășoare o interacțiune, nu are încă miez pentru stadiul codului elementar 2, miezul său calculat, mijlocul, este ,,nimic,, pentru lumea din care se face acest calcul, doar ,,duhul,, și calea de a face sunt prestabilite.

Treimea este fundamentul sacru al unei lumi materiale dar și un fundament filozofic și științific al acelei lumi. Ipostazele ascunse ale unei treimi ( 0, 1 si 2) sunt cele ce pot da viață unei lumi.

Doar în corelația a trei entități se poate regăsi o consistență a ceva inclus, care să ducă la o temporalizare, adică la o existență prin materie.


Se readuce tabloul codurilor liniare elementare, cele care au consistența ,,DEVENIRII,,:

Codul liniar 0: nimic / ½ / nimic, sau: nimic / 0 / nimic, sau: 0

Codul liniar 1: 0 / 0 / 1, sau: 0 /nimic/ 1, sau: 01

Codul liniar 2: 00 / 0 / 11, sau: 00 /nimic/ 11, sau: 0011


Și codului liniar trei , primul cod care conține consistența ,,IVIRII,, cu pășirea în lume:

Codul linar 3: 000 / 2 / 111, sau: 000 /CEVA / 111, sau: 00010111

Din punctul de vedere al posibilitatilor interacțiunilor dintre entități, tabloul codurilor elementare, urmate de codul linar trei este :

Codul linar zero: 0=0 adică inexistențialitate
Codul linar unu: x=x adică singularitate
Codul linar doi: x=y adică nesingularitate
Si codul liniar trei : x=y/y=x ; adică reflexivitate și repetetivitate





Acel ,,CEVA,, este o lume.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!