Mă gândeam zilele acestea la faptul că o cultură e determinată de civilizația sa. Iar cel care o produce pe cea din urmă este Omul. Astfel exercițiul cultural este un umanism perpetuat la infinit. Orice ar face și ar produce umanul, el rămâne a fi Om: de știință, de afaceri, de cultură, de litere, etc.
Astăzi când bruiajul informațional este la el acasă, a gândi despre literatură e, de cele mai multe ori, echivalent cu ieșirea dintr-o matrice generală. Or, literatura rămâne a fi elitistă. Nu poate fi afectată de consumerism și strategiile lui de marketing. Literatura din afara elitarului acolo și rămâne.
Dacă e să vorbim despre literatura dintre Nistru și Prut, o putem declara elitară cu tot anonimatul ei în universal. Literatura basarabeană e o Necunoscută (în mare parte), dar în contextul cultural al acestui spațiu geografic e poate mai elitară decât multe alte literaturi ale lumii. Se explică acest lucru prin faptul că de două secole, scriitorii acestui spațiu sunt un fel de „cumularzi” culturali – autorul basarabean e și filosoful, antropologul, sociologul și politologul lumii ce îl conține (din lipsa unor nume reprezentative în aceste domenii, excepție făcând în ultimul timp politologia). Or, literatura astupă aceste breșe ale sistemului socio-cultural.
Dacă ar fi să trecem în revistă nume care constituie această literatură, ne-am ciocni de nefuncționalitatea criteriilor alese. Nu credem în critică obiectivă, etimologic nu credem, căci ne trimite la ideea unei lumi de obiecte. Așa cum mizăm pe Omul-subiect, nu admitem nimic mai eficient decât raportările subiective la realitățile umane. Astfel nu ne rămâne decât apropierea impresionistă a subiectului de alt subiect!
- Ce credeți despre literatura basarabeană de azi?
Aceasta era întrebarea pe care mi-o adresa un grup de tineri activi. E foarte greu să vii cu judecăți de valoare despre o literatură care e într-o permanentă devenire, care se scrie la zi prin reacțiile ei artistice și chimico-sociale. De aceea, voi propune mai jos câteva nume reprezentative din punctul meu de vedere (despre unii am și scris):

Poezia basarabeană: Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Andrei Þurcanu, Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Maria Șleahtițchi, Vasile Gârneț, Irina Nechit, Mircea V. Ciobanu, Nicolae Leahu, Teo Chiriac, Liliana Armașu, Nicolae Popa, Adrian Ciubotaru, Alexandru Vakulovski, Ghenadie Postolache, Radmila Popovici-Paraschiv, Valeria Grosu, Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu, Margareta Curtescu, Iulian Fruntașu, Călina Trifan, Aurelia Borzin, Hose Pablo, Ronin Terrente și Ion Buzu.

Proza basarabeană: Vladimir Beșleagă, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Vitalie Ciobanu, Iulian Ciocanu, Constantin Cheianu, Ștefan Baștovoi, Vasile Ernu, Alexandru Vakulovski, Nicolae Popa, Ghenadie Postolache, Anatol Moraru, Oleg Carp și Nicolae Dabija.

Dramaturgia basarabeană: Dumitru Crudu, Constantin Cheianu, Mircea V. Ciobanu, Nicoleta Esinencu și Nicolae Esinencu.


E vorba de scriitori în viață care scriu azi. I-am numit nu pentru că „îmi plac” (deși, unii din ei, chiar îmi satisfac un hedonism literar propriu), am evitat prisma esteticului, nu acesta a fost criteriul de selecție, nici măcar criteriul de generație nu a fost respectat, ci pentru că sunt activi și ceea ce scriu constituie o matrice culturală. Omisiunea unor nume se poate datora și ignoranței, nu este o listă finită și exhaustivă. Mâine ar putea fi alta!

Un P.S.: Aureliu Busuioc, romancierul trecut la cei drepți... Voi face o excepție din acea categorisire a viilor și îl voi anunța drept un mare nume al acestei literaturi! Mai ales că romanele din ultimii ani, semnate de el, încă sunt în circuitul cel mai activ al librăriilor, bibliotecilor și forurilor culturale. Și credem că vor fi actuale și peste un veac (de singurătate literară basarabeană)!