Dăruirea reprezintă una dintre virtuțile superioare ale omului evoluat, plin de credință și afecțiune.
Dăruirea voluntară, conștientă, care nu așteaptă nimic în schimb este cea care reflectă un om plin de calități, plin de credință, dăruit Bunului Dumnezeu și universului.
Totuși în urma actelor de dăruire omul primește aprecierea, respectul și admirația, primește iubirea și binecuvântarea divină.
Dăruirea mai reprezintă partea luminoasă din om alături de afecțiune, parte din generozitate.
Latura afectivă se formează și se manifestă în primii ani de viață și îl călăuzește pe om pe tot parcursul vieții, dezvoltând iubirea necondiționată, respectiv dăruirea.
Copii crescuți într-un mediu familial, bazat pe iubire, pe atenție și grijă deosebite, învață să dăruiască bucurie, primind la rândul lor fericire.
Omul care dăruiește din toată inima devine un om fericit, pa baza credinței în divinitate și a încrederii de sine.
Fiecare om are capacitatea de a face daruri membrilor de familie, și prietenilor, însă dăruirea conștientă pornită din inimă generează magie, este cea care îl împlinește pe om, îl face special, fericit.
Marii înțelepți au spus că omul dăruiește puțin din lucrurile materiale, dar dăruiește foarte mult din valorile spirituale, oamenii cultivați, educați, dăruiesc din priceperea lor, din entuziasmul lor, din optimismul lor, din bucuria lor, din cunoașterea lor, pas cu pas lumea devine mai bună, mai frumoasă, mai confortabilă, mai sigură, mai spectaculoasă.
Cu alte cuvinte prin gesturi mici, oamenii cresc mari, se umplu de iubire, de bunătate, de calități semnificative.
Fără afectivitate nu poate exista dăruirea, însemnând că omul este egoist, zgârcit, insensibil,, se pune pe el în centrul lumii, devine avar, acaparator, rigid, lipsit de buna credință.
Dăruind omul se poate conecta cu natura lui umană, în care se află zestrea primită de la divinitate, de la univers, de la strămoși.
Dăruirea este un rezultat al compasiunii, al empatiei, al iubirii necondiționate, este un aspect al omului aflat pe un înalt nivel de evoluție.
Dăruirea mai este un rezultat al cultivării relațiilor bune, familiale și sociale, indiferența, ignoranța generează aspecte, afecțiuni negative asupra sănătății fizice și psihice.
Omul care știe să dăruiască, să empatizeze, se bucură de un anturaj care îl pot face să se simtă satisfăcut, împlinit, complet, pentru că atrage mereu asupra lui energiile cele mai pozitive.
Sănătatea psihică și fizică depind în mare măsură de relațiile afective cu cei din jur, de gesturile de dăruire, care fără urme de îndoială cresc stima de sine, dezvoltă potențialul creator, inovator.
În concluzie prin dăruire oamenii se apropie unii de alții, devin părtași la bucuriile celor din familie și din grupul social.
Luna Decembrie este luna cadourilor, a darurilor speciale care sunt însoțite de multă bucurie și iubire, este perioada cea mai plină de fericire din an, când oamenii se conectează între ei dar și cu divinitatea în spiritul Crăciunului, cu alte cuvinte perioada sărbătorilor de iarnă generează o magie care cu greu poate fi explicată prin cuvinte, dar care generează o emoție pură de toată frumusețea, scăldată în lumină.
Ca o ultimă concluzie, dăruirea este cheia dezvoltării și consolidării relațiilor familiale și sociale, reflectând o afectivitate la înalt nivel de evoluție, mai mult decât atât dăruind, oamenii învață să cunoască valoarea sentimentală spirituală mai presus de valoarea cadourilor.