Religia și știința sunt într-o relație yin-yang. Când domina religia, știința era în embrion. Embrionul a început să se dezvolte, a crescut și a umplut aproape tot spațiul disponibil, ca birocrația. A încolțit religia într-un ungher, fără a putea rămâne singur. Astfel și-a cucerit dreptul de a intra în defensivă. Religia este acum după încă două milenii în plină expansiune.
Fiecare pe rând, când una când cealaltă, au fost receptive, au acumulat, apoi au intrat în ofensivă devenind yang. Când au luat inițiativa în avânt creator s-au călcat în picioare, și-au ocupat una alteia templele. Două milenii au fost ca ziua cu noaptea.
Din puțina lor perspectivă oamenii nu le-au putut cuprinde pe amândouă odată, și le-au îmbrățișat pe rând. Deprinși cu devotamentul binar s-au dedicat definitiv fie științei fie religiei. Din rapida lor trecere prin viață nu puteau avea ochi pentru amândouă. Le-au urât sau le-au iubit, le-au sedus sau le-au abandonat.
La rândul lor, cele două opțiuni ale vieții au avut fiecare în parte față de oameni atitudini yin-yang. Când una îl răsfăța cealaltă îl inchiza. Când inchiziția și-a domolit dogmele a început să-i pârjolească știința.
Dispersate pe un orizont panoramic în trei dimensiuni spațiale și una temporală, cunoașterea nu a permis omului să-și consolideze un punct de vedere. Permanent în mișcare pe diferitele orbite circulare, eliptice sau spirale, spiritul cel mai cutezător nu a putut aduna și corela ce i se întâmplă și prin ce trece.
Transcenderea, detașarea a început să apară omului abia când a intrat în alternativă cu renunțarea. Ajuns în pragul dezastrului omul va înțelege deodată și ca prin farmec mintea i se va umple de corelații.
Piesele dominoului vor fi pentru o clipă toate odată în poziția cea mai bună, atât cât trebuie ca dintr-o privire omul să înțeleagă cine este.
Căutând în necunoscutul nepătruns al cosmosului încercând să prindă tic-tacul ce învârte axa cerului omul nu a observat că are modelul alături. Presbit pentru a înțelege cosmosul și miop pentru a vedea fața religiei, omul și-a tot schimbat ochelarii neavând încredere în ochii cu care l-a înzestrat creatorul. Când aburiți de fumuri când, inundați de lacrimi ochelari l-au împiedicat să vadă și nevăzând a început să înțeleagă, fiindcă și vederea se supune sfintei treimi. Al treilea ochi deodată a început să clipească.
Instantaneu încep să apară legături nevăzute peste care trecuseră ca peștii prin stăvilare, odată în viață și doar de sus în jos, duși de ape. Dar barajul s-a plictisit să împartă viața în două și prăbușindu-se a lăsat știința să simtă și religia să se destăinuie.
Oportunitatea este precum clipa, trece repede, după care din nou cele două rivale milenare se vor diferenția prin proporții și avânt, direcție și sens, adevăr și minciună.
Trăim timpul acestui flash și avem ocazia să înțelegem.
Religia și știința sunt alternativele pe care le are la dispoziție viața. Pentru noi oamenii ele se vor lăsa înțelese doar dacă le privim concomitent sub numele cosmoteism.
Ramură a științei și religiei deopotrivă, cosmoteismul adună dovezile acestei înrudiri atât de tăgăduite, bine mascate în cea mai sigură ascunzătoare: la vedere și la îndemână.
Bisericile și templele sunt de fapt mândria științei actuale: rachete, vehicule, stații, module, OZNuri. Iar machetele științei prezente vor fi peste un timp, pentru alții, noile temple ale religiei.
Cosmoteismul le va așeza împreună și în ziua revelației, vor putea fi privite deodată, și înțelese. După ce ziua revelației se va sfârși, va începe iarăși noaptea derutei. Să profităm așadar de această zi căreia abia îi mijesc zorii.
Pe noi ne știm, am descoperit ADNul, ne-am văzut hologramele; despre ei am aflat pentru că le-am descoperit templele, încercând să zburăm la rândul nostru prin cosmos ca zeii. Pe zei nu-i putem ispiti să se arate, să ne vorbească sau să plece. Copiii noștri silabisesc cu voce tare cititul în clase în timp ce învățătorul ascultă absent și gândește la lecția următoare. Computerele își înghit megaocteții de software pentru a începe controlul luminii pusă să ne vidanjeze comunicațiile, așa cum apa ne-a vidanjat canalele dar a încetat să mai fie potabilă. În timpul acesta proiectanții privesc absenți și se gândesc la generația următoare de îmbunătățiri.
Nici învățătorii, nici zeii proiectanți nu se lasă ispitiți de învățăceii lor. Și zeii fac tot așa. Sunt permanent preocupați de pasul următor, parte componentă dintr-un mare plan ce nu greșește niciodată și nici nu întârzie fiind pecetluit de Dumnezeu.
De va fi nevoie ei vor apare, ne vor acorda o privire și la un semn premianții își vor primi coronițele iar restul clasei va lua lecția de la început. La această scară sunt doar premianți și repetenți. Nu îi putem ispiti. Tot ce putem face este să-i descifrăm cu mijloacele noastre, unindu-ne aptitudinile, și să ne bucurăm de savoarea aflării.
Studiindu-le mijloacele de transport ce le sunt deopotrivă casa și masa, precum trenul navetiștilor, le vom afla rangurile și demnitățile fiindcă nici noi nu mergem toți cu limuzine de aceiași cilindree și confort standard. Studiindu-le parcările vom înțelege pe ce continente se cazează fiindcă nici noi nu parcăm prea departe de casă. Studiind gabaritele și forma navelor vom înțelege ce transportă sau depozitează, cu ce sunt propulsate, pe ce distanțe zboară, cu ce autonomie, ce viteze ating. Așteptând atenți vom afla ce le trebuie și ce aruncă.
Dacă vom înțelege toate acestea și vom avea o imagine de ansamblu ni se va mai deschide un ochi, va clipi de câteva ori și îi vom putea vedea chiar aici lângă noi, printre noi sau peste noi. Instantaneu vom înțelege ce nu le place la noi, și de ce își doresc alții mai buni. Dar va fi prea târziu, anul școlar tocmai s-a încheiat, iar în noua clasă înscrierile le fac părinții. Acestea sunt domeniile de activitate ale cosmoteismului.
Să începem imediat studiul. Ecuația este simplă. Religie plus știință egal cosmoteism. Suntem în anul 2005, să ne grăbim fiindcă de noi depinde dacă urmașii noștri vor spune peste secole:
Cosmoteismul s-a născut în anul 2005 e.n.,
sau vor spune la rândul lor:
Cosmoteismul s-a născut cu câțiva ani î.e.n.