(134)

Notă: Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt



Definiție de dicționar:
Entalpia - mărime termodinamică egală cu suma dintre energia internă a unui corp și lucrul mecanic de dezlocuire a volumului său, la o presiune constantă [23].


Cu treizeci de ani în urmă numai cine nu voia nu își construia un apartament proprietate personală. Nu era din lemn și rigips (140), nu costa patruzeci de mii de euro, fără teren, iar dobânzile la credit erau de opt la sută, nu de 39,40% ca acum. Avea însă un mare dezavantaj. Când era gata și era predat proprietarului, acesta avea surpriza că apartamentul său era gol-goluț.

Cu amărăciune și speranță în suflet, tânărul proprietar începea să urce o golgotă de privațiuni pentru a avea pe ce pune capul, pe ce pune cana cu apă, pe ce pune veioza, pe ce așeza cărțile sau hainele. Începe deci cursa de sporire a energiei interne a habitatului său. Cu fiecare obiect adus acasă, așezat pe pereți, pe podele sau plafon, apartamentul său câștiga în frumusețe, în valoare, deci energia sa internă crește.

După zece ani tot spațiul disponibil este ocupat, unele mobile scârțâie altele sunt demodate sau uzate. Proprietarul ia hotărârea să golească apartamentul și să schimbe tot. Tot ce a fost urcat trebuie coborât, ce a fost montat trebuie demontat, ce a fost fixat trebuie eliberat. Ca proprietar înregistrează niște cheltuieli, ca fizician calculează lucrul mecanic pentru debarasare. Mobila este coborâtă la sol sau aruncată pe geam, vândută, muncitorii sunt plătiți și dacă rămân ceva bani ei reprezintă entalpia, dacă mai cheltuie din buzunar, tot entalpie se cheamă dar are semnul minus.

Românul a simțit și respectă cu sfințenie entalpia. Lui nu-i place să-și mute calabalâcul. Știind că Un mutat este egal cu un incendiu menține presiunea sistemului constantă, adică e sedentar. Alte popoare au mania mutatului permanent. De pe un continent pe altul, de pe o coastă pe cealaltă. De aceea ei nu construiesc ci improvizează. Trăiesc în corturi, rulote, bungalouri, sau în case simple de lemn și ipsos. Natura le dă lecție după lecție, dar lecțiile au nume de femei și asta îi derutează. La fiecare uragan zeci de mii de case sunt luate de vânt.

Din acest motiv în tradiția noastră, statornicia familiei se ursește la nuntă prin expresia Casă de piatră, iar divorțul este o rușine. În Statele Unite statisticele indică un procent de divorțuri de 50%. La acest procent divorțul devine mai rentabil decât nunta.

Pe de altă parte, din când în când, sedentarilor li se dă și lor câte o lecție cutremurătoare de la Vrancea.

Când sistemele agonisesc își sporesc energia internă, adică entalpia. Când sistemul trebuie golit e nevoie de mână de lucru. Lucrul mecanic consumat intră în ecuație cu semn schimbat acumulării. Astfel încât entalpia poate fi pozitivă sau negativă.

Medicii constată zilnic oscilații de entalpie în sistemul energetic al pacienților lor. Când organismul ingeră hrană, apă, aer își sporește energia internă. Dacă nu o și consumă, avem un sedentar, entalpia nu descrește la valoarea inițială. Astfel se acumulează entalpie. Pe termen scurt medicii constată constipația, iar pe termen lung intrăm în imperiul obezității. În sens invers când organismul pierde entalpie, suferă de diaree, se deshidratează, pe termen lung se anemiază și se debilizează. Mușchiul diafragmatic separă aparatul digestiv, prin excelență acumulator de energie internă, de cavitatea toracică ce animă funcțiile respiratorii și circulatorii, prin excelență consumatoare de lucru mecanic.

După câte o cină pantagruelică (140), Gargantua adormea frânt de efortul digestiei. A doua zi dimineața își echilibra entalpia prin lucru mecanic: strănuta, râgâia, scuipa, tușea, sughița, țipa, cânta, răcnea, orăcăia, pârțâia, voma, se scremea, se descărca, pentru a-și putea lua gustarea de dimineață [167].

Dacă trecem de la medici la casieri, găsim entalpia sub altă mască. Casierul adună bani, crește entalpia visteriei pe care o are în grijă. Când trebuie să-ți dea restul zice că nu are mărunt. Mentalitatea măruntă a casierilor este perfecționată și rafinată de bancherii fiscului. Plătești impozitele după socotelile lor, după cinci luni îți comunică o sumă mai mică, nu ți se restituie diferența decât după încă cinci luni și câteva planificări. Þi se oferă însă alternativa ca diferența să se verse în contul datoriilor tale pe anul viitor, adică banii să nu mai plece de la ei.

Balanțele contabile ale micilor sau marilor patroni români răsăriți ca ciupercile după ploaia din 1989, exprimă lună de lună variația entalpiei micii lor afaceri, sau a marii lor companii. Cu o mențiune pentru cei ce urmăresc rigoarea demersului: nu se respectă condiția de presiune constantă. Leul se devalorizează zilnic, inflația crește lunar, accizele sporesc trimestrial, impozitele se înmulțesc de la an la an. Tradiția contabilă face din balanțe și bilanțuri documente cumulative, perene. Adică lei din '90, cu lei din '95, cu lei din '99, cu lei din '00, cu lei din '03. Se ajunge deci la un fel de chisăliță din struguri, zarzăre, cu mere și pere, peste boambe, prune și dude. Într-un cuvânt - borhot.

Creșterea entalpiei este de fapt reflectarea termodinamică a egoismului, iar scăderea ei avertizează asupra pericolului de altruism. Așadar când Isus Hristos îl sfătuia pe tânărul doritor de desăvârșire:

(Matei 19,21) "Dacă vrei să fii desăvârșit, i-a zis Isus, du-te vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă.",

Isus ne preda de fapt o lecție de termodinamica sistemelor subtile. Compensator, energiei noastre interne compusă din adorația acareturilor, va crește în potențial prin acumularea de energie spirituală.

Dacă aducem în discuție teoria yin-yang, unii vor spune că păcătuim considerând teorii păgâne. De fapt yin înseamnă recepționare, acumulare, iar yang exprimă inițiativa, care presupune consum, deci lucru mecanic. Oscilația yin-yang reflectă așadar variația entalpiei. Recapitulând constatăm că unii dintre noi acceptă că sistemele au o poziție determinată de raportul yin-yang, în timp ce alții consideră că sistemele își modifică entalpia după formule mai mult sau mai puțin sofisticate, care fac diferențele academice ce ne deosebesc: cu sau fără studii superioare. Oare? Existența își vede de cursul stabilit fiind proiectată de consilieri competenți bine aleși, oamenii dovedindu-și doar labilitatea entalpică.

Greu de crezut dar dacă recurgem la limbajul matematic, ecuația ENTALPIA egal YIN plus YANG, va cununa poate în sfârșit orientul cu occidentul.

Aprofundând punctul de vedere termodinamic, observăm că energia internă a sistemelor are consistența unei sume de componente. Aici se cumulează energia atomică, moleculară, biologică, pecuniară, socială, economică, culturală și de tradiție religioasă a tuturor subsistemelor agregate. Termodinamic vorbind această sumă trebuie să rămână constantă. De aici antagonismul entalpic dintre idealism și materialism. Exclusiviștii asociază idealismul sensibilității, sărăciei, penitenței, abstinenței și lasă materialiștilor invectivele de bogătași, abrutizați, primitivi și inculți.Totuși orice materialist are niște idealuri, după cum oricărui idealist îi place, cel puțin să mănânce și să doarmă bine. Nu putem evita nici în această privință zona neutrală, de mijloc, de echilibru, calea regilor.

Dorințele ne cresc entalpia, iubirea ne-o scade. Scăzând-o, dorințele noastre capătă mai mult spațiu de tezaurizare fără a ne distruge echilibrul vital, iar realizările pentru care ne zbatem devin statornice. Acest punct de vedere verifică și confirmă teoria lui Lazarev privind raportul dintre atașamente și adorarea divinității.

La nivel atomic, energia internă a atomului, crește odată cu numărul său de electroni. Dezintegrarea elementelor radioactive, transmutarea radioactivă și emiterea concomitentă a unei cuante fotonice atestă imensa sursă de energie ce se ascunde sub modestia titlului de energie internă.

Atât fisiunea nucleară cât și fuziunea sunt procese cu cedare atât de violentă de energie încât singura problemă a eventualilor energofagi este să nu se calicească. Această ipostaza a materiei marchează limita maximă a disproporției energie internă(mare) - lucru mecanic necesar declanșării (mic).

Jalonul celălalt este trasat de pilda trivială a compresorului care presează permanent asfaltul prin capitală. Lucru mecanic foarte mare (bani cheltuiți cu nemiluita) - energie internă minimă (a doua zi gropile se reinstalează mai mari și mai avide de ... lucru mecanic).

Acumularea de informație are și ea dimensiune energetică, chiar dacă e greu de determinat. Elemente de calcul ar fi însă suficiente. Pentru determinarea energiei interne a informațiilor se pot lua în calcul energia de inscripționare, debitul (viteza) de scriere, suprafața ocupată pentru depozitare, regimul de redare a culorilor, (pe viitor a mirosurilor, senzațiilor, emoțiilor, sentimentelor) toate corectate cu coeficienții aferenți de compresie (simbolizare, ideografie, împachetare, zipare etc) practicată, gradul de secretizare. Pentru determinarea lucrului mecanic de dezlocuire parametrul cel mai important ar fi viteza de căutare, regăsire, prelevare, despachetare, descifrare, traducere. Pentru testarea și omologarea algoritmului se poate folosi creierul omenesc și un computer de maximă performanță. Dar apogeul dibăciei va fi studiul entalpic al ADNului.

Principial vorbind, cei ce dețin comoara bogăției informaționale ar trebui să accepte cu mândrie orice categorie de privațiuni. Pentru că sloganul cine deține informația deține și puterea este vechi și antientalpic, bibliotecile iau singure foc, pivnițele se inundă de la sine, imperiile se năruie în succesiune.

Entalpic vorbind energia de tip informațional și biologic a unui sistem viu, la momentul decesului nu se regăsește integral în energia internă a corpului fizic rămas fără viață. Adică pe lângă corp mai este și altceva. Ideea a fost urmărită de multă vreme dar instrumentul de decelare a fost... cântarul. Rezultatele au fost părtinitoare ca și în justiție, cântarul fiind un instrument compromis. Studiul nu a luat însă o turnură serioasă deși avem specialiști în termodinamica generalizată.

O remarcă finală: pârghiile de variație a entalpiei sunt totuși extrem de rafinate, acționează la vedere și de la distanță: ispita și pedeapsa, încălzirea și răcirea, bogăția și sărăcia, ambiția și renunțarea, dorința și iubirea. Echilibrul este însă dirijat de altă diafragmă, de un al treilea factor. Așa se reconfigurează omniprezenta și omnipotenta sfântă treime.


Dacă în anul doi de politehnică profesorul de termodinamica și-ar fi predat lecția de entalpie astfel, inginerii ar fi câștigat licitația pentru evanghelizarea lumii. Dar el a început cum a ajuns în dreptul tablei:

Fie sistemul adiabatic reprezentat de incinta izobarică B. Notăm cu H diferența dintre U și YX.... După ce a umplut cinci table și a pus punct, a adăugat arătând un obiect de pe catedră: Aceasta e cartea din care vă ascult la examen [166,47].


Există totuși un motiv suficient de puternic pentru care merită iertăciune: nu avea la dispoziție decât câteva ore de curs. Pentru cealaltă variantă a lecției de entalpie e nevoie de o viață de om.



* * *


(135)



Unda se propagă inexorabil și nebănuită fără a cere asentimentul cuiva. Demolează și trece, sau se difractă, se sparge și ocolește, dar merge mai departe. Unii o văd și o așteaptă (surferii), alții sunt luați prin surprindere și băgați la fund spre reciclare.

Suspicioșii neagă propagarea undei dar așteaptă oportunitățile sau se închină contra ghinioanelor. Cei mai mulți înalță jertfe și rugăciuni.

Când este abia informație, unda îi inspiră pe poeți dar pe alții îi deprimă, pe unii îi prostește, pe alții îi profețește. Profetul este cel ce recepționează informația înaintea tuturor. În timp ce o comunică, ambulanța îl duce pe nesimțite la psihiatrie. Ajunsă în stare electromagnetică unda provoacă o explozie solară, apoi ia consistență telurică și doboară un munte, acoperă o vale, demolează un building. Aici intră în scenă basculantele care duc molozul la groapă. Pe Pământ nu se spune gaură neagră se spune groapă de gunoi.

Undele au o ciclicitate de ceasornic, ceea ce le scoate din tempo sunt doar elementele ce provoacă difracția. Astfel undele sunt redirecționate, întârziate, diminuate sau amplificate. Adică ies din cadență pentru a-i păcăli pe oportuniști. Românul căruia nimic nu-i scapă, consemnează în folosul posterității: Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.

Unda este factorul terțiar ceilalți doi sunt talerele entalpiei, yinul și yangul. Unda balansează corabia pe mare și soarta ei este determinată de propria entalpie. Dacă e lacomă și supraîncărcată se scufundă, dacă e suplă și echilibrată doar se leagănă. Dacă e goală și nu are lest la bord o ia vântul.

Pentru că nu rimează, poeții nu au comparat niciodată oamenii cu corăbiile, dar inginerii o pot face bazându-se pe legile termodinamicii. Undele îi leagănă și pe oameni. Unora le împlinește dorințele, altora le distruge vilele; unora le oferă lozul cel mare, altora le aduce garda financiară; unii devin invidioși, alții doar ambițioși; pe unii îi adoarme, pe alții îi trezește. Pe cei mai mulți îi dezechilibrează, dar ce e undă trece ca valul și cine își revine poate privi cu încredere unda următoare.

Pentru a-și reveni unii își iau concediu, alții își caută o preocupare; unii fac fitness, alții box; unii donează sânge alții iau prizonieri. Pe scurt toți își echilibrează entalpia.

Dacă simțiți că lipsește ceva, că ceva nu se leagă, atunci mai adăugăm: Sistemele sunt astfel concepute pentru a putea fi conduse și modificate de la distanță prin unde. Când un electron de pe o orbită oarecare primește sau cedează energie, își schimbă orbita sau părăsește atomul. Astfel s-a născut un alt atom, un alt element. Când un virus atacă o genă, sau activează alta, declanșaeză o difracție care îi transformă pe musulmani în catolici sau pe catolici în budiști. Restul e doar așteptare.

Laboratorul lui Dumnezeu este mult mai performant decât cele în care asistenții flirtează cu studentele. Pentru ca îngerii să nu se mai hârjonească cu femeile oamenilor Dumnezeu a recurs la telecomandă.

Efectul interferenței dintre două unde este de fiecare dată altceva, deci procesul are o evoluție permanentă. Din punctul de vedere al subiectului el poate fi un eșec, un succes, poate trece neobservat, sau îi poate fi fatal. Desigur transformarea este condiționată de premize, iar când e vorba de aptitudini premiza optimă este vocația. Sesizând că e vorba de premize oamenii au încercat să și le consolideze dar au inventat specializarea, ceea ce e nu e tot una cu vocația, cu harul. De aceea marile revelații nu vin de la specialiști ci de la cei înzestrați. Întâmplător, ultimii au o mare indiferență pentru specializare.

Transformare este stimulată de un catalizator pentru reacțiile chimice, la cele biologice rolul este preluat de enzime. Din aceeași clasă de evenimente face parte fermentația, putrefacția, eroziunea. Când procesul este scăpat de sub control corodează chiar incinta în care este găzduit. Așa apar colitele, ulcerațiile, hemoragiile, fistulele, rugina, fisura, crevasele, abisurile, avenele.

În plan social factorul stimulativ este religia.

Când gospodinele fac brânză, pun în lapte o picătură de cheag (stomac de vițel) și apoi amestecă îndelung. Efectul evanghelizării asupra oamenilor este de ai închega, de ai uni într-un cuget și-o simțire. Dumnezeu a folosit în acest caz în loc de stomac de vițel, proroci, dar n-a ieșit nici o brânză. Oamenii nu au înțeles poruncile lui Moise care le cerea să nu se amestece între seminții și își căutau soții exact în teritoriile oprite. Nu au înțeles nici iertarea adusă de Isus Hristos, adică îndemnul de a se amesteca cu celelalte neamuri ale pământului și abia atunci au prins gustul castei.

Văzând că nu este bine, Dumnezeu a proiectat concasorul cu bile. O incintă rezistentă, care se învârte și în care se pune materialul ce trebuie, zdrobit, măcinat. Peste material se pun 10-15 bile metalice de 7-8 kg fiecare. Instalația este învârtită cu un motor până când calcarul sau minereurile sunt făcute praf...

Împotriva reacției de transformare mai lucrează și starea subiectului, gradul lui de receptivitate. El poate fi deschis, atent, criță, împietrit, anguasat. Pe fond toți suntem la fel de apți în fața transformării. Sistemul merge singur, nimeni nu este presat în vreun fel. Numai oamenii când pun la cale câte ceva organizează cursuri, inițieri, teste, selecții, razii, războaie, cruciade, iar premiul stă expus la vedere pe capota financiară a sponsorului. Dumnezeu îi iubește pe toți în aceeași măsură, toți au șanse egale și fiecare urmează, chiar inconștient, transformarea pe care o merită.

Cineva a spus, crezând că poate transforma societatea, că omul este ca un aparat de radio care prinde sau nu, postul de emisie. Imediat un personaj din mass media, specializat să scrie la comandă orice despre orice și oricum pentru oricât, deci un profesionist al pixului, l-a catalogat de smintit. De ce din mass media? Pentru că mass media este un fel de tun cu apă ce aruncă jetul unde vrea bossul, adică un instrument de ghidonare. Natura ar fi lăsat prorocul să delireze și bufonii să-l îngâne, că de asta s-a altoit peste noi democrația.

Aceasta este diferența dintre interes și control. Poți controla situația din interes. Alta este să controlezi dezinteresat, cum face garda financiară! Controlul nu înseamnă să percheziționezi, ci să dai orientarea. Să intervii în prima lună sau în primul an, nu după 14 ani, dictezi penalti. Ca la fotbal. Asta înseamnă să pui capcane. Să aștepți prada să-ți cadă în ea, adică vânătoare, nu control. Aștepți chitic până când datoria are șase perechi de zerouri, și apoi asmuți presa și fiscul pe datornic! Până atunci ce făcuse fiscul? Cu ce se ocupă el? Doar încasează? Nici asta nu poate, fiindcă numai la noi sunt cozi la plata impozitului!

După pilda primarului britanic, care a lăsat o mașină uitată în parcaj să stea acolo 20 de ani, până când taxa datorată municipalității de bietul proprietar, care desigur avea mai multe, a ajuns cât douăzeci de mașini noi-nouțe! Ce circ!