Exagerând puțin se poate spune că civilizația modernă- subliniez civilizație- așa cum o cunoaștem noi, este rodul unei demitizări a sacrului- începută cu revolta lui Luther și continuată cu Iluminismul și laicizarea statelor naționale.
Civilizația de astăzi este, în esență, civilizația lui Voltaire. Războaiele religioase au convins Europa că sacrul trebuie să translateze dinspre colectivitate- acolo unde fanatismul maselor naște monștrii- spre individ. În esență, religia reprezintă la acest moment, pentru cetățeanul vestic- o opțiune profund individuală. Masele de catolici strânse în Piața San Pietro reprezintă coeziunea credincioșilor catolici- ca entități individuale- însuflețiți de sacru. Religia ca opțiune individuală- și statul laic- reprezintă două din cele mai importante cuceriri ale civilizației occidentale. Dacă ne amintim că pe la 1800 se ardeau ultimele vrăjitoare, că oamenii au murit până de curând în numele religiei în Irlanda,bilanțul nu este deosebit de încurajator. Tocmai de aceea se poate scrie, în mod explicit opțiune religioasă=chestiune individuală și stat democratic=stat laic.Un stat în care aspectele religioase primează- poate fi oricum numai un stat democratic nu. Cetățenii occidentali nu sunt niște mase fanatizate ci niște individualități bine precizate- și, se pare că aceasta este cheia spre progres.
Dar, și democrația poate naște uneori monștrii. Minoritățile musulmane din țările occidentale sunt un rezultat obiectiv a progresului economic înregistrat după cel de-al doilea război mondial- progres care a presupus Gastarbeiteri- coroborat cu Cortina de Fier- care a dus la nefolosirea forței de muncă din Europa de Est- și cu destrămarea imperiilor coloniale francez, englez și olandez. Minoritățile musulmane din țările occidentale sunt minorități artificiale, asistate, minorități din "pomană". Democrațiile occidentale au presupus- în mod greșit- că un cetățean al unei astfel de minorități este un om normal- a cărui unic țel este integrarea în colectivitatea națională- și devenirea de cetățean francez, englez, olandez, belgian sau german. Nu au existat discriminări față de aceste minorități- ba chiar a existat o discriminare pozitivă- manifestată prin promovarea multiculturalității și diversității etnice.
Acest lucru nu este rău- până la un punct. O mare parte a imigranților- mai ales cei asiatici din China, Thailanda, Vietnam, Singapore, Coreea de Sud- s-au adaptat. Au devenit cetățeni responsabili ai statelor gazdă, deschizându-și diverse afaceri. Dar...
Imperiul contraatacă
Cu totul altul a fost cazul minorității musulmane,cea mai vocală și cu pretenții minoritate. Era normal să li se asigure accesul la religia proprie. Dar, din moscheele construite în număr masiv (120 de moschei în Danemarca !) imamii au chemat la ură. Credincioșilor musulmani li s-a insuflat permanent pretenția că sunt o națiune deosebită, că toate organismele statului gazdă sunt obligate să-i servească și că ei pot, nepedepsiți- să atace mâna care-i hrănește. Recentele violențe din Franța atestă pe deplin acest lucru. Incitarea la ură prin intermediul religiei musulmane este un fapt dovedit pe deplin nu numai de 11 Septembrie 2001, nu numai de atentatele de la Londra dar și de veșnica rîcă și discordie cu majoritatea. Iar musulmanii nu știu decât un singur lucru- să distrugă și să omoare. Dacă moartea lui Theo van Gogh ar fi fost un semnal înțeles de către vestici soluția ar fi fost una singură- deportarea acestei comunități asistate- și neintegrate- către țările de origine. S-ar fi evitat astfel revoltele de la Paris- incendieri, omoruri și mai ales multa ură. Coborât pe tărâmul Algeriei adolescentul "rebel" și pus pe incendieri de mașini și omor de nevinovați ar fi trebuit să muncească pentru ca să supraviețuiască. Deportat la Kandahar afganul s-ar fi gândit de două ori înainte să incendieze drapele- pentru că ar fi murit de foame. Este și cazul pachistanezilor care n-ar fi găsit nici pe departe la Islamabad viața cea bună din suburbiile Londrei.
Chestiunea caricaturilor este ultima dovadă asupra faptului că, în forma sa actuală de manifestare, Islamul este un lucru rău. Dacă eu, cetățean occidental trebuie să mă port cu mănuși față de X ,Y sau Z pentru ca să nu le lezez "sensibilitățile" atunci e ceva putred în Danemarca. Caricaturile respective sunt un rezultat concret al unor evenimente reale, petrecute în timp. Atâta vreme cât musulmanul nu incendia, nu fura, nu punea bombe nimeni n-ar fi avut nimic cu el sau cu religia sa- este evident pentru toată lumea. Reprezentarea lui Mahomed cu turbanul în formă de bombă este clar rezultatul faptului că copiii lui Mahomed pun bombe. Nimeni n-ar trebui să aibă nimic cu acest lucru.
Și aici democrația fâsâi. În loc să ia toată lumea apărarea ziariștilor- și țărilor- agresate- s-au găsit imediat cârtitori. Care, în numele nu știu cui, au luat apărarea bieților musulmani agresați vizual. Ceea ce este stupid- pentru că sau avem democrație- și libertate de expresie- și atunci astfel de lucruri se judecă la tribunal conform legislației în vigoare- sau avem fundamentalism. Nu există cale intermediară.