agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2755 .



Nehotarare. .
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Corina ]

2006-03-02  |     | 



Era seară.Fulgii mari alunecau reci prin aer.Priveam cu ochii pustii imensitatea albă ce cuprinsese,se părea,întreg universul.Mă învelisem cu mantia cenușie asemeni întunericului,încercând să evadez din singurătate,dar frigul îmi pătrunsese deja în suflet,pustiindu-mă;îmi sugrumă fiecare moleculă,înghițea fiecare particulă vie.Simțeam că încetul cu încetul trec în altă lume.Visam?Nu,prea reale păreau a fi toate. . .
Un nor cald de praf auriu mi-a împresurat ființa și am simțit cum spiritu-mi se despreindea de materia ce îl încătușase.Eram asemeni unui pui de rândunea,ce pentru prima oară și-a desprins aripile într-o planare,asemeni unui fir de iarbă,care,după o iarnă lungă,a fost mângâiat de razele calde ale soarelui.
Mi-am întors privirea și am văzut corpul de care mă legase soarta.Era alb ca de marmură.Dar buzele trandafirii mai păstrau amprenta vieții.Mâinile împreunate într-o rugăciune,ochi care pă mai ieri priveau orbi în gol..mai păstrau încă expresia acelei dureri nemărginite,a acelei spaime neînțelese de nimeni decât,poate,de bunul Dumnezeu.
Mă simțeam atât de singură în acel moment,părăsită de toți și toate. . .
Trebuia să aleg între oameni și eternitate.Între ei,acei care mi-au adus doar suferință,târându-mă,mințindu-mă,distrugându-mă zi de zi,între acei a căror ipocrizie nu mai are margini și liniștea eternă,fericirea de a fi tu însuți,trăind,simțind,prețuind fiecare clipă.Atât de eidentă și,oricum,atât de grea era alegerea,pentru că alegând eternitatea tăiam toate punțile ce duceau înapoi,spre ei,oamenii,pe care ,în pofida a tot,îi iubeam.Și atunci m-am întrebat:"De ce!?De ce atât de rece rațiunea și atât de fierbinte inima în piept!?"
Mi-a răspuns doar vântul aducându-mi un cântec pe aripile lui:"Cât de pustie și rece. .Acum mi-e-ntreaga ființă..Bătut-am la ușa iubirii,dar mi-a răspuns suferința. . ."
Acesta să fie motivul?Oare chiar nu mai putem iubi cu adevărat?Și atunci m-au împresurat alte mii de șoapte:
-Bate la poarta rațiunii și vei intra în țara eternului,bate la poarta rațiunii,bate,bate. . .
-Ascultă-ți inima,doar ea te va conduce pe calea fericirii,ascultă-ți inima,ascult-o,ascult-o. . .
-Dar ce să fac!?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!