Adepții teoriilor conspirației susțin că Noua Ordine Mondială, sau "Iluminații", reprezintă un grup care de sute de ani manipulează evenimente care se produc în lumea întreagă. Astfel, una dintre cele mai cunoscute și active organizații secrete, cu scopul precis de subminare a Bisericii Creștine a fost secta ,,Iluminaților’’, creată de Adam Weishaupt, profesor de drept la Universitatea din Ingolstadt.
Implicarea lui directă în acțiuni de genul celei menționate mai sus a fost dovedită prin documente găsite asupra unui emisar numit Lanz, lovit de trăsnet în 1785, pe când se pregătea să plece la Berlin. Cei care i-au dat primul ajutor au gasit în căptușeala hainelor sale documente care arată că “iluminații” aveau ca scop pervertirea ideilor religioase creștine. “Trebuie să facem în așa fel, încât creștinismul să pară a fi adevărata ideologie ascunsă a francmasoneriei”, scrie “iluminatul” cu pseudonimul Philo. Conform planului lor, au apărut mai multe cărți pline de legende fantasmagorice prin care se afirma ca Hristos nu a revelat adevărata învățătură discipolilor săi și nici poporului păcălindu-i cu o înseilătură de noi legi și îndrumări, în timp ce adevărata învățătură, o disciplină ascunsă, era secretă și urma să fie împărtășită doar inițiaților, ea fiind și cheia dezlegării multor mistere din Biblie. Această ,,învățătură’’, se sugeara că ar fi în posesia lor. Deși trăim în secol 21, vezi paralela dintre aceste afirmații și mesajul cărții ,,Codul lui Da Vinci’’. Departe de a afirma că este o carte cu tentă masonică, lucrarea lui Dan Brown, ca orice carte de succes a fost citită de milioane de oameni din lumea întreagă. Specialiști în literatură, istoria religiilor sau creștinism și-au dat cu părerea despre ea. Vorbindu-se atât de mult despre o carte care are drept scop prăbușirea din temelii a bazei credinței noastre creștine, se ridică întrebarea câți dintre noi am luat drept fantasmagorie cele citite acolo și câți ne-am îndoit, fie și pentru o clipă, clipa aceea în care ești tentat să-ți spui,,dar dacă...totuși?...''. Trăim într-o lume în care se vorbește mult, o lume în care nu mai este loc pentru tăcere și meditație, dar de multe ori, a vorbi mult înseamnă a nu spune mare lucru. Dacă vorba bună nu este scrisă, rostită, locul ei va fi luat de anticuvânt, sperjur, minciună, blamare și chiar balsfemie. Aici se poate găsi explicația nonsensului verbal și existențial în care ne aflăm. Pentru că dincolo de toate, Adevărul, unicul până în prezent este Dumnezeu. Oricât am încerca să căutăm altceva pe care să-l plasăm în locul Adevărului divin, ne lovim de relativitatea și șubrezimea teoriilor mereu revolute ale lumii noastre. Viața, oriunde am căuta-o, își trage sevele din singurul loc unde îi șade bine să fi fost născută și anume, din dragostea lui Dumnezeu față de viitoarea Lui lucrare. Dan Brown se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conștiințelor și ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului și morții. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate și un profet al conștiințelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calități supranaturale și apoi afișat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice și de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieți, lipsite de sens, de valoare și de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existența s-a consolidat pe un mit plin de artificii și de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit și au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăiești și să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui Dan Brown nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu își mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Și atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Prin media din Occident se spune că această carte ar fi trebuit să apară exact acum, când lumea nu se prea laudă cu stabilitate nici emoțională și nici socială (nu vorbim aici de cele câteva țări de pe glob unde totul pare perfect și minunat pentru cetățenii lor), ci vorbim de restul lumii, marele rest, unde sărăcia, războiul, ignoranța, analfabetismul, alcătuiesc terenul perfect pentru încolțirea acestor semințe ale îndepărtării de Adevăr.
În fond, ,,Iluminiștii’’ vor continua să existe atâta timp cât unii dintre noi, vom avea nevoie de ,,altceva’’, de ceva nou, ceva palpitant și terifiant, care să ne scoată din starea de copii ai cuiva, care stă cu ochii pe noi până la sfârșitul zilelor noastre.
Rămâne să ne îndoim de faptul că am fost botezați cu apă sfințită, că vinul împărtășaniei este sfânt, sau să credem că taina cununiei este un vechi și ridicol show. Cei cocoșați sufletește văd soarele mizer reflectat în bălțile de noroi, au uitat să privească împrejur, să facă abstracție de coloșii de sticlă și beton, de bolizii tot mai rapizi, care totuși, nu-i ajută să aibă mai mult timp pentru sufletul lor. Dacă ar privi o clipă un răsărit de soare într-o pădure, ar vedea că fiecare lucru, fiecare ființă, fiecare plantă, de mii și mii de ani, își îndeplinește rolul cu aceeași măreție și exactitate de parcă cineva... cine oare?... le-ar fi creat cu o precizie de ceasornicar. E un Adevăr.