Frunțile ridicate
Cheamă ploaia, înceată și sură
Și visele se șterg încet
Decolorat.
Stele închistate în frunți,
într-un oraș încărcat de electricitate statică
Statică mișcarea mea
Prin rîul nescris de constelații.

Cobor din poezie și lumină, mă descarc într-un șuvoi de regrete, recompun simfonia durerii pe gustul meu și o împart în porții egale pentru fiecare zi. Aștept la capătul lumii de ceva zile, și capătul a devenit rece și tăcut în toată așteptarea asta; mi-a zis că nu ar dori să fie capătul meu așa că trebuie să aștept sfîrșitul altcuiva să predau ștafeta.

*

Gîndurile nu se scriu, nu se citesc nu se împart între ele; cum poți discerne un gînd de celălalt, din moment ce niciunul nu se cunoaște pe sine, nu se înțelege? Un răspuns e un alt gînd și în marea de minte, te minte. Descriu o formă închisă confuză, un arc tensionat în tremurul degetelor, în nerăbdarea de a crea, atît de tensionat încît șirul creației se poticnește în însăși dorința actului.
Calm restrîng șirul. De posibilități, de frustrări, de gînduri și rînduri nescrise, în dorința unei mai mari creații.
Arta este săgeata care spintecă omul, pentru a-i arăta, lui însuși și "lumii" cît de ne-om este defapt. Actul suprem al omului, este jertfa prin care transcede, pentru a preda mai departe cheia unei înțelegeri mult prea personală pentru a putea fi descrisă. Arta este sabia ce taie invelișul de cuvinte aparențe, culori, suntele și mișcări pentru a revela unicitatea perfecțiunii. Este lucrul cel mai frumos și mai inumam. Pe de altă parte adevărata "pînză" este artistul însuși, lucrările sale fiind doar urmele pelerinajului purtat de el pentru a depăși substanța densă a propriilor dorințe. Arta este violentă, căci nu permite greșeală; arta nu cunoaște moarte căci nu s-a născut nicicînd. Privind perfecțiunea însă nu devii perfect. Contemplarea ei nu generează decît dorința unui tipar abstract în care să îți încadrezi formele. Artistul nu își vrea lucrările intrerpretate, fiindcă ele universale fiind nu cunosc cuvînt, gest sau decădere.

*

Privesc spre apus și balaurii își dezgolesc aripile.