Nici n-am apucat să mă scutur de oboseala drumului meu de întoarcere definitivă din Brazilia, că m-am și văzut pus în fața unei probleme fără cap și coadă: “clonarea umană reproductivă”.
Oricât m-am străduit să “prind” problema, ea se arată și vrea să rămână o încâlceală etică. Restul sunt franjuri numai buni de ignorat! De unde și până unde reacția asta vehement-necritică a bisericilor creștine, a reprezentanților statului de prin statele creștine și a minunatelor asociații dezinteresat umanitare? I-a lovit pe toți grija morții libidoului la speța umană și i-a cuprins în bloc teama că înmulțirea pe calea naturală este compromisă? În paranteză vă spun că nu-mi place Freud, pentru că nu mă convinge, și nu mă convinge pentru că este fariseu.
Cum să vă spun, dincolo de partea experimental-științifică a obținerii produsului, care se încadrează eticii științifice, consecințele imediate sociale sunt ridicole, prin comparație cu hărmălaia aferentă. După umila mea părere pot să acceadă sau să solicite o astfel de procedură doar egoiștii și fericiții – să nu-mi cereți să definesc fericirea, vă rog să vă mulțumiți cu simpla considerație că este un concept vag. Științific stabilit – demografic, statistic, psiho-sociologic și psihologic – cel mai mare număr de egoiști se află în China. Această performanță atinsă de chinezi este efectul politicii demografice maoiste. Faptul că ani de zile familiile nu aveau voie să facă decât un singur copil, a condus la formarea unor mici monștri egoiști – gândiți-vă numai că șase persoane adulte căutau în coarnele unei singure odrasle și că la ei nu este admisă pedepsirea copilului, ci doar corectarea. Corectarea e făcută inițial de cei șase adulți nefericiți, iar mai apoi de … statul fericirii. Concluzia mea, pripită, este că această masă de egoiști nu va apela la clonarea reproductivă umană. Despre indieni, ce să mai spun! Exclud faptul că va da o turbare a fericirii pe acest pământ, care să convingă un miliard de oameni că trebuie să se cloneze, câtă vreme filosofia lor, religie în același timp, le prevede clonări și răsclonări până să scape de lumea iluziilor. Luați împreună acești oameni sunt cam cât jumătate din oamenii vii de pe pământ azi. De frații cu șalvari nu spun nimic, de frică.
Să trecem, totuși, la creștinii noștri, pentru că pe mine unul m-a apucat râsul, de parcă vă redau dintr-un volumaș din “Știința pe înțelesul tuturor”.
Ei bine, în lumea noastră, etica creștină e o marionetă pe care o mânuiesc pe rând Bierica, Statul și Organismele umanitare. Treaba asta, a mânuirii, se face instituțional sau prin reprezentanți-delegați. Pentru muritorii de rând creștini fericirea și egoismul nu sunt posibile în timpul vieții, cel mult ele pot fi augmentate. Pe calea fericirii primim îndrumări, iar manifestările de egoism sunt temperate, reprimate sau/și pedepsite de mai sus enumeratele instanțe.
Posibilitatea unora dintre acești muritori creștini de a fi sau de a se declara fericiți sau egoiști, sau și una și alta, în timpul vieții se restrânge la un număr mic de muritori. Eu am convingerea că numai aceștia din urmă ar dori să fie clonați. Ceilalți se vor mulțumi cu hapurile morale date de păpușari, rămânând să vadă cum stau lucrurile … pe lumea aialaltă. Este adevărat, însă, că lumea științifică, preocupată de clonarea reproductivă umană, va apela pe parcursul experimentelor la marionete recrutate din lumea celor nefericiți și a altruiștilor.
Vrând-nevrând mi-am amintit de polemica dintre Russell și arhiepiscopul de Canterbury pe tema ateismului logicianului. Sesiunile polemice au fost radiofonizate, au durat cam un an de zile – Russell a publicat transcripția emisiunilor într-o scriere autobiografică intitulată: “De ce nu sunt creștin”. Episcopul a căzut până la urmă de idiot, dar nu cred că toată lumea împărtășește această părere. E discutabil! Ce ar fi să îl fac idiot pe Bill Gates, care acum 25 de ani a spus că mai mult de cinci computere nu vor fi vândute anual pentru că sunt prea grele? Omul și-a dat singur seama de enormitatea prostiei pe care a debitat-o, s-a devotat demonstrării contrariului, iar în mesajul lui de an nou, de anul ăsta, – își poate permite așa ceva – admite că până prin 2010 cam două miliarde de oameni vor avea niște micuțe bazaconii prin buzunare care să le rezolve puzderia de nimicuri cotidiane care le ucid confortul și fericirea. Altul, ăla care a inventat telecomanda, a avut reputația unui leneș notoriu. S-a muncit câțiva ani buni, ignorând orice responsabilite socială sau famililă, până a făcut drăcia asta care îți permite să-ți vezi comod de comoditatea sau alte trebuințe ale tale, de la distanță.
Gates s-a gândit să dea ceva din banii strânși de el pentru a demonstra contrariul prostiei pe care a spus-o cu ani în urmă, cum v-am spus mai sus, cu scopul de a ajuta umanitatea să suporte mai ușor condițiile de animalitate și să resimtă puțină fericire. E vorba de 24 de miliarde de dolari – dar se va ocupa el personal de mangementul sumei, dat fiind că nu manifestă nici cel mai mic respect pentru stat, biserică sau orgnizațiile caritabile. Nici lord Russell nu dădea doi bani pe instituțiile statului, pe biserică și pe convențiile sociale considerându-le “cioace”. A spus, fără sfială, lucrul ăsta împreună cu studenții săi decanilor și rectorilor, apoi câtorva miniștri, Parlamentului, Camerei lorzilor și, în față, Mjestății sale Regina Regatului Unit etc. Excepțională a fost motivația Poliției când l-a eliberat din arest: “acest domn este prea bătrân pentru a fi un pericol public”. Studenții au fost reținuți pe mai departe. Ãla cu telecomanda nu a acceptat să primească bani pentru licențe, dar a cerut să poată da numai el dreptul de comercializare a produselor, numai dacă acestea sunt suficient de ieftine.
Am ajuns să mă întreb: “ce facem cu mme. Curie?”, dar e prea complicat. “Ce facem cu fetița asta, Prima Evă Clonată?” este întrebarea, căci pe chimista care a conceput-o nu o putem acuza de tulburarea ordinii publice. În fine, ajungem la chestiunea etică invocată de mine. Păi dacă îi vine pe chelie chimistei să facă ameliorări pe acolo pe unde natura a greșit cu noi, sau pe acolo pe unde ne-a accidentat viața, asta după ce a văzut că se poate, păpușarii ce mai fac? Nu mi se pare curios că lumea științifică a reacționat, deocamdată, pozitiv la anunțarea “premierei”, adică sceptic – scepticismul metodic fiind o formulă de progres în știință (scuze pentru didacticism). De asemenea, nu mi se pare curios că biserica, autoritățile statale (în mod special d’l Bush) și organizațiile umanitare au reacționat intempestiv, vehement și necritic – după cât mă cunoașteți, pentru mine “critic” înseamnă altceva. Pe deasupra m-a cuprins o lene …

29. 12. 2002, după prima clonare umană.

PS. La mulți ani fericiți fiecăruia de pe “poezie.ro”, asta așa, de la mine!