agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-07 | |
Tamaro, uite c-ai trait s-o vezi si p-asta (sper c-ai trait, ca din cate-am inteles de la dl Adrian nu te simteai prea bine si cand au venit domnii sanitari i-ai tratat cu fundu', revin eu mai tarziu la subiectu' asta): Mardare, sotul tau scrie eseuri ca dl Paler sau ca dl C.T.Popescu pe care-i injuram amandoi, ca parca scriu la pereti ca tot nu se schimba nimica, sau ca domnul Tinu care am auzit c-a pierit in noaptea de Anul Nou. Bine ca n-a murit ca cine stie ce mai scriau corbii astia din presa despre dansu'.
Daca stiam ca-i asa de usor sa scrii eseuri m-apucam mai demult. Pai stii cum am facut? Cred ca ti-a zis duduia Redactie ca ne-am dat drept homosexuali cand am ajuns in Canada si-am cerut azil politic. Drept urmare, acuma trebuie sa ma plimb de mana cu Giculanu, pe stadutele cele mai rau afumate ale Montrealului, ca sa ne integram, cica, in comunitatea lor gay. Ne-am plimbat si pe St. Denis (asta cred ca a fost sfantul homosexualilor, doamne iarta-ma) o strada plina cu baruri numai pentru pidosnici, lesbiene si transvertiti, in care insa n-am intrat ca era cu consumatie obligatorie si stiu ca Giculanu face urat la bautura (ultima data, mai tii minte Tamaro?, anu' trecut la ziua lui, s-a suit pe masa si-a dansat din buric, din buricul degetului mare de la piciorul drept pana a facut o entorsa si-a cazut cu capu-n olita de noapte a lu' ala micu' ca ti-am zis s-o golesti, da' tu nu si nu ca o data-i ziua lu Giculanu). Asa ca am intrat sa bem o cafea intr-un Internet Cafe si-acolo am dat de poezie.ro si m-am apucat sa-ti scriu. Am cautat eu printre titluri "Scrisoare pentru Tamara", da' n-am gasit decat "Presa", "Articol", "Scenariu" si alte de-astea. Asa ca tine-te bine, trage aer cu fum de tigara in piept ca asta-i primul eseu care ti-a fost scris vreodata. Bine ca n-apasai din greseala pe "Poezie" ca asa cum te stiu simtitoare si sensibila cu inima ai fi lesinat ca atunci cand ti-am scris primele versuri pe spatele pozei cu mine in chiloti de baie, dat cu ulei de porumb si cu toti muschii incordati pe mine: "Iubirea mea pentru tine,Tamara Ma parjoleste ca arsita, vara." Dar sa reiau firul povestirii de unde l-am lasat. Asa cum stii de la duduia Redactie (mi-a spus dansa intr-o scrisoare ca a trecut pe la tine sa bea o cafea, sper c-ai servit-o cu nechezolul din epoca de trista amintire pe care-l pastram in debara pentru musafiri) si zicea c-a stat de vorba cu tine. Da' pe masura ce citeam scrisoarea ma gandeam, adica ce mai, vorbeam cu glas tare, ca Giculanu mi-a si zis: "Ba, taci dracu' din gura si stinge lanterna aia ca ne dibuie astia-n container. Nu vezi ca si eu am renuntat sa mai citesc "Monte Casino" desi ard de narabdare sa stiu cum se termina?". "Asta nu-i Tamara mea, asta nu-i Tamara mea", ziceam eu intr-una. Si-atunci mi-am dat seama cat de mult te-a marcat plecarea mea si cel de-al doilea incendiu. Pai cum sa spui tu Tamaro ca ne-am cunoscut la coada la rosii? Ai uitat? Ne-am cunoscut la coada la oo si nici macar nu erau rosii ca erau oo impestritate de bibilica, ca tu erai in perioada aia cand credeai ca daca bei oo de bibilica poti canta ca Monserat Caballe sau ca Demis Rusos, iar eu venisem pentru ca eram ragusit si te-am intrebat obraznic cat e ceasul, tu mi-ai raspuns ca e o ora lipsita de importanta si pe urma m-ai intrebat cu candoare: "Nu va suparati, ati vazut lupul?" si-ai ras de una singura, si dupa ras te-am cunoscut ca erai femeia mea si te-am intrebat: "Vrei sa te casatoresti cu mine?" Tu ai scapat oole pe jos de emotie, dar eu ti le-am oferit imediat pe ale mele (sigur, aici multi dintre cititori se vor gandi la prostii: sa le fie rusine!). Tamaro, revino-ti te rog in fire, ia pastilele alea pentru memorie pe care le-am sutit anu trecut cand am fost la gradina zoologica cu asta micu, din cusca elefantului, si asculta mai departe. Asa cum stii de la duduia Redactie ramasesem singur in container, ca-ntre timp ne apropiasem de Halifax si ridicasera marinarii prelatile de pe containere si Giculanu o stersese cu ei la o tigara. Cand am ajuns si eu la babord, astia radeau cu totii in hohote. Tocmai ii invata Giculanu sa joace alba-neagra. "Hai ma, zice, sa strangem pentru zile negre. Baga-te si tu sa le luam banii la fraieri". "Asta are, asta n-are, uite-o p-aia marcatoare". Pana la urma a trebuit sa intervina capitanu, ca nu mai era picior de marinar la posturi, pana si carmaciul lasase in plata domnului carma, de se-nvartea vaporul ca caruselele la Mosi ca nu stiam eu de ce m-apucase ameteala si mi se-ntorceau inapoi soriciul si buna parte din biscuitii Nato. In final l-am facut si pe capitan de vreo 500 de dolari candieni si-o jeaca de piele da' l-am lasat sa castige si el o poza cu tine, aia de ti-am facut-o acu 15 ani pe furis cand dormeai in vie si ti-era cald. Capitanu' a fost atat de incantat de poza c-a zis ca nu ne mai arunca peste bord, hrana pentru rechini, cum a facut data trecuta cu alti romani. Sau cel putin asa am inteles, ca vorbea in chineza. Acuma suntem bine si ne plimbam mana-n mana, eu cu Giculanu, pe strazile Montrealului, ca doi porumbei poponauti. Duc intr-adevar lipsa izmenelor norocoase uitate pe caloriferul din baie. Cu ele m-as fi simtit mai in siguranta pe stradutele astea dosnice si pidosnice. Mai tii minte cum le-ai botezat, dupa ce m-am imbracat prima data cu ele, in seara cand ne-am hotarat sa-l facem pe asta micu? "Moartea pasiunii", le-ai zis. Nu-nteleg nici acum de ce, ca aratam in ele mai ceva ca primul solist al trupei de balet "Balsoi Teatre" din Moscova. Am trecut prin atatea-mpreuna. Cu izmenele astea eram imbracat si in iarna lu' 97 cand m-am inzapezit cu trabantul lu' Giculanu la km 40 pe Bucuresti-Pitesti, fara benzina si fara nici un fel de tarie, si ne-au scos cu armata dupa trei zile din zapada de la km 30 ca sapasem un tunel cum vazusem in filmu' Marea Evadare si-am impins Trabantu prin el de s-a crucit Basescu cand a vazut si-a vrut sa ne ia in echipa dansului, sa lucram la proiectu' metroului usor. Hai ca-nchei aci Tamaro ca e unu' care se tot invarte pe langa mine cu o jeaca motor pe el si cu niste pantaloni de piele mulati pe fund si-si tot trece limba printre buze, cu ochii la mine. Unde dracu' o fi plecat si Giculanu' asta, ca tocmai acu' cand aveam nevoie sa ma mangaie ca sa vada asta ca nu sunt singur, a disparut. Te pup patimas, Tamaro. Al tau, nespurcat inca, Mardare. PS: despre celular inca nu poate fi vorba, ca Giculanu a uitat in container cartea pe care o citea si cand ne-am urcat in taxi l-a intrebat pe sofer daca are idee de unde poate sa cumpere Monte Casino, fie ea si-n engleza, ca vrea sa stie cum se termina. Soferul a zis ca are idee si ne-am trezit in fata Casino-ului din Montreal. Asa ca nu mai avem nici un ban, deocamdata. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate