DOGMA anilor 2006 – “Să nu-ți faci chip tipărit și lume din cuvinte!”

(pseudomanifest)


Moto:
“Þelul meu suprem este să storc adevărul din personajele mele și din decoruri. Jur să fac acest lucru prin toate mijloacele disponibile și cu prețul oricărui gust al oricărei considerații estetice.”

Lars von Trier și Thomas Vinterberg
“(…) scriitorii se continuă unii pe alții…Nu trebuie să citim o carte sau să privim o operă de artă
încercând să recunoaºtem cine știe ce din realitate… (…) Arta n-are nici o legătură cu ce s-a întâmplat,
de fapt… ”
Mircea Horia Simionescu

1.Scrierea trebuie făcută cât mai aproape de “timpul”, “locul” și “modalitatea” în care s-au desfășurat întâmplarea, visul, amintirea. Nu trebuie inventate personaje pentru a-ți învinge teama de cele reale.
2. Rescrierea ar trebui evitată. Doar dacă trei cititori (cu autoritate) ai manuscrisului îți recomandă să schimbi o frază, abia atunci o schimbi.
3. Scrierea nu trebuie niciodată să ocolească realitatea sau “izvoarele istorice”. În cazul în care “fantezia autorului” predomină, textul imaginat este obligatoriu să înceapă cu una dintre următoarele formule: “A fost odată ca niciodată…”, “Este posibil ca toate acestea să nu se fi întâmplat vreodată sau aºa…” sau…
4. Descrierile să nu depășească cinci rânduri. Textele pot fi însoțite de fotografii sau desene aparținând
numai autorului sau unei persoane îndrumate sau însoțite de acesta.
5. Omnisciența este divină. (…) O carte nu poate niciodată să explice totul…
Altfel spus, cititorul nu trebuie vreodată să aibă senzația că are totul sub control.
6. A se evita genurile foarte scurte (Doar ca exercițiu intim pot fi permise) și formele fixe. Trebuie să fii genial pentru a le scrie bine și atunci nu mai ești uman…
7. Dacă autorul nu a comis vreo crimă (cu gândul, cu fapta…) sau o jertfă ritualică, nu a jupuit, jumulit, curățat intestinele unui animal, nu a tras într-adevăr cu arma spre o persoană altădată dragă, nu are voie să folosească în textele sale mai mult de o crimă sau o jertfă ritualică. Și este obligatoriu să devină vegetarian dacă nu a făcut toate celelalte…
8. Toate aceste comandamente pot fi ridicole dar scriitorul nu trebuie să se teamă… El este întotdeauna
ridicol, chiar și când primește ori refuză premiile literare… sau celălalt premiu, Nobelul…
9. Scriitorul nu trebuie să-și “construiască” viața ca pe-o serie de cărți… și nu trebuie să vrea (cel puțin de la un moment dat) să mai fie scriitor ori să șocheze…
10. Scriitorul nu trebuie vreodată să se supere, orice s-ar scrie sau spune despre textele lui… Și să nu creadă în infantilism ori în democrația perfectă.
11. Scriitorul trebuie să se îndrăgostească mereu și niciodată; să creadă în sacru și în nimic, să lupte împotriva rațiunii pierdute, adormite (nuanțat, bre!), violenței, apatiei și intoleranței…
12. Scriitorul nu trebuie să publice într-o carte (de cel puțin 65-70 de pagini) mai mult de zece pagini care
să nu fie ale lui ori care să imite scrierea altcuiva…
13. Această dogmă nu este dogmatică.

Amin!