Paradigma extraterestra II

Nu voi putea sa uit niciodata copertile caietelor, de la scoala. Coperti albastre mai ales, maro, pe alocuri cu arsuri, galbene, cu etichete sau fara etichete, cu modelele acelea interesante, de linii minuscule pe orizontala si pe verticala, pe care le inalbastream cu pixul. Imi aduc aminte de toate copertile caietelor, pe care le-am avut, insumand toate culorile, in septembrie al fiecarui an, noi, mirosind a nou, de fabrica, apoi pierzandu-si eticheta transparenta; Lazar Marcel, elev in clasa a II-a, A.Caiet de limba romana. Pus be banca in stanga sus, neaparat deasupra manualului mai voluminos de citire, perpendicular cu stiloul negru, lucios. Prima tema de casa in clasa a I-a, bastonase si liniutze, facute dimineatza la repezeala, cu stupoare.
Caietele, albe si pline de miros, prinse cu doua capse la mijloc, la 24 de file, numarate uneori la librarie ca sa nu lipseasca. Dar inainte de caietul de scoala fusesera caietele de avioane din fata blocului. Cu foi innegrite de pix, cu schite, desene si mult mult scris marunt ca sa incapa, se transformau in manutele noastre in avioane de hartie, cu varful ascutit ca sa zboare cat mai sus, sau frumos desfacute, cu dibacie ca sa faca cat mai multe cercuri pana sa aterizeze cuminte in iarba. Tin minte si elicopterele de plastic, cu elicea rotunda si mare care se desprindea sfichiuind aerul, ca sa pluteasca o eternitate deasupre fruntilor noastre.
Printre caietele de avioane regina era un tip de caiet cu spirala metalica, cu foi usor de rupt, si parca apartinand unei alte lumi, deosebita si fascinanta. Un caiet trist ca o melodie. Pe spirala acestor caiete ma intorc intotdeauna in trecut, desi nu-mi aduc aminte de containerele de gunoi deasupra marginilor carora ne saltam ca sa le pescuim cu varful degetelor, asa cum de exemplu nu-mi aduc aminte sa fii visat vreodata vreo reclama vazuta la televizor.
Caietul cu spirala metalica si coperti de carton albastre sau crem, e singurul lucru maleabil pe care l-as putea contrabanda printr-o fanta.
Imi aduc aminte de clipele mele asa cum isi aducea aminte si Marcel Proust in Swan, carte pe care am primit-o de pe raftul de sus al unei biblioteci particulare. Autorul ma privea de pe coperta din spate, cu tampla sprijinita in palma, intr-o postura patetica, dar si de om bolnav. Priveam minute in sir portretul lui, adulmecand un mister din ochii lui bolnavi. Gandeam ca un destin comun ne leaga pe undeva, fiind si asemanarea de nume. Viata e alcatuita din sfarsituri, de masa, de tigara, de melodie, de film, de zi, de carte buna, niciodata din inceputuri. Sub sopronul din spatele casei, unde pe la zece ani citisem, in zilele luminoase de vara, romanele cu winetou si old shaterhand si old surehand -facuseram ierarhii, noi copii intre noi, care eram si care e mai tare in carti- mi s-a nazarit ca voi muri la 17 ani. N-am murit la 17 ani, poate o sa mor cu 17 zile inainte de anul nou, cine stie, dar de atunci 17 e cifra mea fatidica.
Pe la patru ani, cu fata intoarsa la perete, pe un pat tare cu cearsaf alb, intr-un bloc gri la etajul doi, intr-un apartament cu doua camere, am uitat pentru prima oara, intr-o dmineata. Erau zile de vara cand priveam petele albastre de pe soare, minute in sir, pana imi curgeau lacrimi din ochi. Diminetile beam roua racoroasa adunata pe balustrada lata a balconului, acoperita cu un planseu lucios, metalic.
Santem cativa care cautam ceva. Un semn de carte lasat cu buna stiinta intr-o alta viatza. Un reper. Mai este si sentimentul de a fi privit peste umar. Clipele cand decid cu inima sant perfect conturate.
Abia ce ajunsesem sa fiu eu insumi, la cativa anisori, cand a "trebuit" sa fac primul pas spre..a iesi din mine insumi. Consideram cealalta parte ca avand cel putin aceasi intindere si oarecum aceleasi proprietati ca si lumea in care traim. Desi e un spatiu infinit mai vast, e doar o mica antecamera spre impersonal. Toate trairile din care e alcatuita fiinta omului sant receptate pentru ultima oara, dupa care panglica ce leaga toate aceste memorii ca snurul care prinde snopul de paie, se desface irevocabil. In conditiile acestea e greu sa gasesc reperele lasate de un ...alt eu.
Sa stai pe o geana a ochiului, cu un picior in afara si unul inauntru. Daca pici inauntru esti tu insuti, daca pici inafara esti totul, mai putin tu insuti. Inlauntru e plaja de scoici, in afara e capitala soarelui. Spirala ne insoteste pretutindeni. Mergem, venim, e intotdeauna in vecinatate, ne sta oricand la indemana sa alunecam pe ea. A incerca sa adormi, seara, cu ochii deschisi....stapanul somnului sa puna pe nesimtite cate un dreptunghi negru pe fiecare patratica de obiect aflat in obscuritate.
Daca m-ar intreba cineva care sant elementele eului meu largit, mi-ar fi greu sa il ghidez. Hai sa jucam o partida de sah in care tabla e ziua cu cele 24 de patrate ale ei, pionii sant absolut rutinele care rareori se transforma in regine, cele doua turnuri trezirea si adormirea -cu intruparile ei hipnagoreice-care strabat printr-o maiastra miscare ziua de la un capat la celalalt, caii ..gandurile neduse la capat, oferite ca subiecte de visat taramului somnului, nebunii taifunurile rosii care ravasesc trupul, incontrolabil, regele invatatura de a merge in orice directie cate un pas, piesa care ne reduce iremediabil la statutul de insecta tintuita de un ac cu gamalie intr-un insectar, si regina, aliata noastra, adevaratul celalalt, minunat, mirific, imbatabil, piesa folosita de mana nestiutoare a copilului, la inceputul partidei, mutare respinsa de orice deschidere.
Primul pas in spirala....senzatia ca prin complotul amuzant al intregului univers, intreaga ta viata de pana atunci e o repetitie pentru a intra in spirala. Ascult muzica -Manga Parbat...Sultry Sultana, ma uit la pietrele Stonehange, ma uit pe geam la o cladire enorma. (Singurul lucru pe care nu-l pot face e sa pastrez in memorie scuipatul ).
a medita zi si noapte asupra mortii si a inceputului; ce simplu ar fi fost sa nu fii existat niciodata nimic nicaieri, lucru imposibil de vreme ce avem in saliva gustul primordial, ca un curent electric aproape.
a vedea ca omul are partea lui mortala si partea lui imortala
a vedea ca partea lui imortala e in custodia celui de sus si ca partea lui mortala e in concordanta cu vecinii, de aceea partea lui mortala paseste usor
a-ti stii locul in matrice
a stii cand esti asistat de spirit
a nu vorbi despre intalnirile cu spiritul, a fi oarecum taciturn, a sigila danielistic; frumoase verbigeratii, adio.
As vrea sa ma fii nascut Midas al muzicii, rauri de otita aurita. Ateismul e cakosofie, ma dor florile pe care acum doua sute de mii de ani oamenii le aruncau pe trupurile semenilor ingropati. Ingropaciunea spiritului.
Cei vechi au venit pe pamant cu mult timp in urma, din cer, din zona stelelor indepartate. Au construit cladiri inalte la poli, si au subjugat oamenii. Cei vechi sant si acum printre noi, ascunsi in locuri izolate, grote, asteptand o anumita aliniere a astrelor. Nu mai au o forma materiala asa cum santem obisnuiti noi sa privim lucrurile, au o stransa legatura cu formele primordiale, aerul, apa, focul pamantul. Ei stapanesc cotloanele pamantului si conducatorul lor e Y'GOLONAC.
Sub malul negru al unui golf salasuieste Y'golonac, slujit se fiinte fara ochi. Cand vremea lui va fi sosit, va lua forma tuturor oamenilor cu mintea tulburata. Cthulhu se va ridica din sarcofag, Glaaki va sfarama ochiul de cristal prin care spioneaza, Shubb-Nigurath va expropria fetele lunii, Byatis va evada,
Daoloth va trage cortina iluziei care acopera realitatea, Aphoom Zhah se va ridica in slava aurolei boreale, tacticos. Ghatanothoa va tasni din cripta sa direct peste culmile Hymalayei, in fortareata Yaditthgho, din stravechea Mu, iar Zoth-Ommog se va ridica din adancurile oceanelor. Vocile lor imi suna in viscere, ca o sfartecare.Cand dorm, fiinta mea care e un recipient, e sorbita.
Cei vechi viseaza si asteapta. Sant fiinte anorganice, cu un vast evantai de perceptii. Se hranesc cu visele oamenilor, si visele lor hranesc cosmarurile noastre; fiind aproape nemuritori, au un "metabolism" mult mai lent. Stim de la ei unele lucruri, ca de exemplu povestea de mult uitata a lui Cyaegha care-nu-stia-ca-exista, sau Yidra vrajitorul visator.
Urmeaza povestea lui Cyaegha.
Unde domneste negura deplina, unde nimicul e ceva si intunericul e lumina fata de intunericul si mai din miez, era el, Cyaegha. Era este dintotdeauna acolo; avea scurte perioade de constienta intre intervale de eternitate si nonexistenta, si poate ca a murit si a renascut de nenumarate ori.
Intr-o scurta periaoda in care a inceput sa gandeasca despre sine, a inteles ca il cheama Cyaegha,
lucru care nu-i spunea nimic altceva decat ca exista. El doar exista, nu putea fi atins in alta parte decat in partea in care fiinta, si nu putea de asemenea sa atinga. L-am putea denumi ca fiind Cel Rau, doar ca existenta unui cel rau era pe atunci superflua. (Era dincolo de conceptul uman de bine-rau). Apoi a inceput sa-si aminteasca mai mult decat numele sau. A in ceput sa-si aminteasca pamantul cu nesfarsite perioade glaciare, cu vulcani care scuipau lava si o revarsau in efluvii peste pamant. Vedea cu ochi pe care nu ii avea, simtea cu o parte a fiintei pe care inca nu o dobandise. Pentru ca era limitat, a inceput sa urasca. Intreaga sa fiinta a devenit ura in starea cea mai pura, pentru ca era singurul lucru pe care il putea face in afara de faptul ca-si stia numele. De-a lungul eonilor, a inceput sa atinga somnul oamenilor. A inceput sa apara pe peretii pesterilor, pe tablite de lut, in papirusuri. Oamenii care faceau referire la el, din lipsa de curaj, ii acordau o identitate imaginara. Au existat si asasini care au incendiat scrierile in care figura numele lui real, scris de oameni curajosi. Si Cyaegha a in ceput sa-i viseze pe altii asa cum se viseaza pe sine, si de atunci asteapta. Intunericul-care-asteapta are cinci garzi la templul sau
Ei se numesc Vaeyeni. Ei se numesc Lumina Neagra, Focul Alb, care e mai negru decat intunericul nopti,
Femeia Inaripata si Luna Verde. Fiintele pamantene care il slujesc pe Cyaegha se numesc Nagaae.
Au corpuri de broasca, cu piele transparenta, sub care se vad nervuri pulsatile, cu picioare si miini de om. Au fete cu ochi bulbucati si o gura supradimensionata din care ies doua limbi impreunate la baza si bifurcate. Pogorarea celor vechi din stele e relatata in cartea lui Ebon.
Amintirile noastre seamalocuiesc fiecare gest, gand, fara sa ne dam .
In regatul austro-ungar si mai ales in interiorul arcului carpatic, pe domeniul temutului Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul, oamenii nu aveau cunostinta binelui si raului, fiind mai rai decat bestiile. Europa era o panorama a jonglerilor, scamatorilor, necromantilor, celor care-si vandusera sufletul diavolului, lui Leviathan, ca de exemplu un barbat pervers din Praga pe nume Anthony. In Grecia, in schimb, am intalnit oameni intelepti si cu frica Domnului, care puteau sa indeplineasca lucruri minunate ca de exemplu sa declanseze ploaia intr-o clipa, sa implore soarele in miez de noapte, sa opreasca curgerea raului sau sa faca negura noptii sa apara in miez de zi. Langa Constantinopole, intr-un oras numit Ephiha, am intalnit un mag care scria cu un bat pe pamant cateva cifre si simboluri tainice, atragand astfel spirite si aratari terifiante. In Egipt am intalnit cinci astrologi eruditi, pe numele lor: Horay, Abimech, Alcaon, Orilach si Abimelu. Ultimul avea un demon caruia ii aducea sacrificii de sange. In Arabia am intalnit la tot pasul
oameni care se indeletniceau cu leacuri, ierburi si atragerea spiritelor cu ajutorul cristalelor si a pietrelor speciale. Am intalnit un singur cunoscator al magiei stravechi si acela a fost Abramelin, care locuia intr-o oaza din desertul arabic, intr-o casa aproape ireala, la piciorul unui deal inconjurat de un palc de copaci cu frunzis verde. Gandul ma duce inapoi la Anthony, bohemianul, caruia o perioada i-am fost asistent.
Devenea subit invizibil, levita, intra pe gaura cheii in incaperi sigilate, cunostea secrete, si odata chiar mi-a spus lucruri pe care doar Dumnezeu le cunoaste.
Pactul cu diavolul l-a costat in curand viata, fiind gasit pe strazile Pragai, cu capul rupt de trup si cu limba smulsa. In Austria am intalnit o pleiada de vrajitori, care ucideau la cerere oamenii cand acestia dormeau si erau pe taramul viselor; aruncau samanta discordiei intre femeie si barbatul casatoriti, faceau descantece impotriva femeilor care alaptau, si alte infamii. In Linz am intalnit o femeie care m-a convins intr-o seara ca ma va duce intr-un loc magic, unde imi doresc foarte mult sa ajung.
Ne-am dat amandoi cu o crema pe maini si pe picioare. La scurt timp am avut senzatia clara de zbor,
intradevar spre taramul pe care mi-l doream si il zaream in cele mai enigmatice vise nocturne. Pe urma am uitat totul, lucruri pe care mi le puteam aduce aminte doar in starea indusa repetat de unguent. In voiajele mele puteam sa vad cu claritate ce faceau si cu ce se indeletniceau prietenii mei aflati la sute
de leghe departare, ca si cum as fi zburat deasupra capetelor lor. Dupa fiecare zbor ma trezeam cu o profunda stare de melancolie si cu o senzatie de disociere a eului. Cu o ocazie, femeia mi-a spus ca
unguentul magic ii fusese dat direct de catre Diavol. Mai departe voi vorbi despre cultura greaca, care se bazeaza pe incantatii si fascinatia data de daimoni, pe stiinta straveche sibilinica.
Au o arta numita "ALB SI NEGRU", si o alta, angelica numita TEATIM. Dar despre acestea mai tarziu.
Metafizicianul, astrologul, incantatorul, vrajitorul, idolatrul, sacrilegul, toti sant numiti indeobste
magicieni. Murirea- pariul pierdut de oameni.