agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-13 | |
Þrrrr!
-Alo? Era Ștefan. Avea nevoie de un cd cu nu știu ce fel de soft. Având în vedere că este un tip de treabă, care m-a ajutat când aveam nevoie, de altfel cd-ul era tot de la el, m-am hotărât să îl dau. Stabilește întâlnirea. Era o zi de duminica cam mohorâta, și era și mai mohorâtă având în vedere că a doua zi începea o săptămână nouă, așa că nu eram foarte dispus să mă duc până la Universitate, dar asta este, o să-mi încep tabieturile de Duminică seara când mă întorc acasă. Damn! Ia, îmbracă-te, arde cd-ul, și pleacă. În metrou încercând să ies din starea de sictir, am început să caut o fata frumoasă, la care sa mă zgâiesc pentru că ce este frumos și lui Dumnezeu îi place. Nimic! Nici una. În continuare prost dispus am ajuns la întâlnire, am dat cd-ul cu pricina. Fir-ar sa fie! Atâta drum pentru nimic, dar stai! Chiar acolo este si Facultatea de Arhitectura și pe la ora asta ar trebui să termine cursurile bunii mei prieteni Vlad și Claudiu. Sună-i. - Alo? Salut! Sunt în față la facultă, ne vedem și noi? - Stai așa că acum coborâm. Pâna ajung ei ne așezăm pe marginea fântânii și privim la lunaticul în palton jerpeliți care striga în gura mare cuvinte de neînțeles, dar care pentru el probabil, erau învățăturile lumii. Privește, gesticulează, țipă și înjură cu un deget ridicat, dar nimeni nu pare să îl observe, nici măcar studentele cochete, care stăteau cel mai aproape de nebunul universității. Ha! Apar băieții. - Sal bă! Unde te duci? - Nicăieri momentan, eram pe aici și mă gândeam că vreți să ieșim la o bere, ce ziceți? Clau: - Mă, eu am treaba pe la o tipă, nu pot veni mai ales că mor de foame și am înțeles că gagica o să mă hrănească. Când vine vorba de mâncare înțeleg pe oricine așa că nu mai insist. - Vladone tu ce zici? Bem o bere? - Hai mă, dar eu nu mai am la mine decât 6000 de lei așa că mă bazez pe tine la plată. -Măi eu nu am decât 50000 de lei așa ca ne ajunge pentru două beri. Zis și făcut! Mergem în Red Lion și ne uitam pe meniu. Prețurile erau cam piperate, dar o bere Ursus costa 28000 așa că ne limitam la ce putem cumpăra, în fond doar pentru bere venisem, nu? Ni se aduce berea și începem să sorbim din ea cu poftă și să vorbim despre lucruri neînsemnate. La un moment dat observ o frumusețe de fată care stătea la masa din față pe diagonală si care se pare era la prima întâlnire cu tânărul care stătea lângă ea. Din păcate tânărul era un pămpălău, pentru că fata vădit se plictisea, iar după aparențe nu puteau sa poarte o discuție fără să facă o pauză de un minut ca să se gândească ce să spună în continuare. Într-o asemenea situație probabil de plictis, fata cea drăguță începe să se uite primprejur și dând de privirea mea plina de înțeles, se amuză. - Băi Vladone, ce păcat că domnișoara de vis a vis este însoțită, că tare ia-și face o invitație la un suc mai târziu. Trist că astfel de lucruri se pot întâmpla, am început sa-i povestesc lui Vlad că niciodată nu am mai văzut așa puține fete frumoase. (era doar o impresie) - Îmi aduc aminte că acum câțiva ani era plin de fete și femei frumoase, și dacă nu frumoase, măcar drăguțe. - Stai liniștit frate, că de fapt vina este a ta, tu te-ai schimbat și nu le mai vezi așa cum le vedeai înainte. Da, într-adevă,r era așa, dar spiritul de observație nu m-a lăsat așa de mult încât să nu văd ca la masa din fața noastră s-au așezat niște doamne superbe! Erau femei mature, de o frumusețe și o eleganța cum rar vezi printr-un bar la ora aia. Una dintre ele era îmbrăcată în costum negru cu alb, vreo 35 de ani zic eu, celelalte doua, iarăși destul de elegante, lipsea cu desăvârșire aerul de fițe, pe care îl mai întâlnești la doamnele cu bărbați, scoase la bar pentru satisfacerea nevoilor de „socializare”. Chiar în acel moment domnișoara de la masa de pe diagonală se ridică să plece, observ eu că însoțitorul nici măcar nu se obosește să o ajute să se îmbrace. Bineînteles că mă apuc să critic acest aspect cu Vlad care îmi dă dreptate: ce caută așa frumusețe cu necioplitul ăla? De aici începem să purtăm o discuție referitoare la compatibitliatea unor persoane cu altele, un aspect important fiind și acela ca nu este potrivit ca o femeie să creadă că a „ieși” cu un bărbat mult mai învârstă decât ea este OK. Vladone mă contrazice spunâdu-mi că nu contează vârsta așa de mult, dacă cei doi parteneri consideră că au ceva în comun și se înțeleg bine. - Sunt total de acord cu ceea ce spui tu Vlad dar sa nu-mi zici ca tu la 19 ani poți avea o relație cu o fată de 15? - Ce o să vă povestiți? Tu ce ai făcut la facultate, ce probleme filozofice și existențiale mai ai, și ea o să-ți răspundă prin a povesti cum a fost ea cu “prietenele” în toaleta școlii și au fumat, și ce „interesant” a fost atunci când le-a prins diriga și le-a dus la director, și cum au fost chemați părinții la scoală nu? - Eu îți spun, un bărbat de 40 de ani, când spune că are ceva în comun cu o tipa de 20 este voit retardat! Într-un sfârșit, polemica noastră ajunge la un sfârșit, și ne gândim să plecăm și noi acasă că a doua zi avem școală. După ce cerem nota de plată aflăm cu stupoare că ne mai trebuie 30000 de lei, având în vedere că noi am luat bere la sticlă, nu la halbă cum trebuia să luăm de fapt. Bun, ce facem? Ne hoărâm să sunăm niște prieteni care să vină să ne aducă banii lipsă și să putem pleca și noi liniștiți acasă. Scoatem hotărâți telefoanele și începem să formăm. Puțin mai devreme îl sunasem pe tata care spunea că este în oraș, în speranța că este prin apropiere, apelez din nou. - Alo, tata? Buna! Ești acasă? Bine! Stai acolo! Hai s-o sun pe soră-mea care este plecată în cealaltă parte a orașului, dar ce să fac, este soră-mea nu? - Buna Ami! Uite ce s-a întâmplat...(îi spun pe scurt ce am pățit) - Bla Bla!!! (hfsa!!eehgdf!%¤/#”!!!!!!) Bau Bau !! Mda, a trebuit să închid, cu siguranță nu vroia să plece de la treburile ei... O sun pe bunică-mea care stă prin apropiere, în speranța că Vladone va trage o fugă până la ea să împrumute banii. Vlad este de acord să facă acest sacrificiu fizic, dar se pare ca bunica nu răspunde... o fi vina surorii mele? Of! Este rândul colegului meu de pățanie să dea telefoane, așa că se apucă de format numere. Intre timp printre telefoane și rugăciuni, noi ca doi băieți intelectuali ce ne considerăm, purtăm în continuare discuții filozofice despre femeie, și frumusețea acestora. La un moment dat am început să elogiem femeile mature, aducându-ne fiecare dintre noi, considerațiile de bine și remarcile favorabile, prezentându-ne unul altuia argumente, de ce credem noi că femeile mature sunt mult mai desăvârșite decât cele tinerele...cred ca era și berea de vină, mai ales că dacă oricum avea să treacă cineva să ne aducă niște bani, mai bine ne aduce vreo doua sute de mii, ca să ne simțim și noi bine, așa că am mai comandat un rând (de data asta la halbă). Lucrurile deveniseră așa de interesante, mai ales că noi inventasem polemica în acord, adică fiecare încerca sa-l convingă pe celălalt de valoarea unei femei de peste 25 de ani in condiția in care amândoi eram de aceeași părere. În sfârșit, toate telefoanele date s-au dovedit inutile, pentru că nu am găsit pe nimeni care să poată veni repede să aducă banii... Dar deodată, văd că lângă mâna mea, o mâna cu unghii roșii și bine îngrijite lasă niște bani! Ridic capul, și o văd pe doamna in costum, zâmbindu-mi superb și spunându-mi cu o mimică, pe care nu o pot descrie, ca a amuzat-o situația (auzise de la masa de lângă noi tot ce vorbisem), și îmi lasă ea niște bani să plătesc consumația. Pauză! Vreo 30 de secunde am rămas perplex, timp în care doamna cu prietenele ei se îndepărtau. Mi-am revenit din șoc, am înțeles într-un târziu ce s-a întâmplat, și cu gândul că nu pot scăpa o astfel de ocazie sa obțin numărul de telefon al unei “doamne” înșfac mobilul lui Vlad de pe masă, el vorbea la al meu, de, aveam cent, și fug buimăcit după zâna cu pricina. Spre marea mea dezamăgire, doamna m-a refuzat politicos, și amuzată de încercarea mea stângace de a-i cere numărul de telefon, mi-a spus că este medic stomatolog, și să stau liniștit că nu-i nimic...i-a făcut ei “plăcere”. Foarte trist că nu am putut să-i ofer o plăcere și mai mare, m-am întors la masă și am mai comandat încă un rând de bere, observând cu stupoare că „zâna măseluță” îmi pusese sub mânecă 200.000 Așa că, am continuat să-mi peterc seara, închinând în cinstea doamnei în costum negru cu alb, de nenumărate ori, multumindu-I lui Dumnezeu ca există astfel de femei! Scorțan Costa-Teodor |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate