Realitatea,un amalgam de culori predestinate parca unei existente nefaste,batuta in cuie de plastic si de un ridicol nonsens.Ma surprind si eu ,din cand in cand,trecand din albastru in rosu,din rosu in gri si din gri iarasi in albastru prins in cercul vicios al existentialului efemer.Imi ascund adevaratul trup in imagini virtuale ,in combinatii de culori care mai de care mai inoportune si neclare.Confuz ma indrept catre concretul utopic si ma zbat intr-o existenta comuna,un adevar ce-l aflu in verdele la fel de concret.Oare ce se afla in incercarea disperata a zeului fata de creatie,a frumosului fata de urat,a inteligibilului fata de tangibil?Evidenta se gaseste,evident,undeva intre credinta si ireal,in transcendenta eulu:spre acel A FI imperceptibil si de neinteles. Neantul se casca in fata propriei noastre nepasari in incercarea naiva de a gasi fericirea.Acea fericire lasciva si iremediabil introvertita cu mii de rezonante formand acelasi glas inert.