Iarna ,zapada deseneaza litere inghetate in zidurile care le
ridicam impotriva invaziei oamenilor asupra citadelei singuratatii.De aceea noi,poetii, avem doua suflete,spre
deosebire de ceilalti care au unul singur sau nici unul :
un suflet tainic,ascuns,necunoscut de nimeni, si un suflet
social ,afisat in relatiile umane.Ne impartim fiinta in doua, o parte plina de ardoare pe care cautam sa o cunoastem prin efervescenta spiritului care-si arunca entitatile in spatiul launtric unde se ascunde misterul
existential, si alta parte necautata in care ingramadim
lesturile si negativitatile noastre, peste care stapaneste
frigul nimicului ontologic.
Invizibila ca o frica este temerea ca eul, indivizibil cu
sine insusi, nu s-ar putea imparti in ceilalti, ramanand
pururi incarcerat in el insusi.
Fariseii,ipocritii iubirii poarta semne ascutite pe trup-
stigmate sociale- in care dragostea sincera se poate taia.