agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4442 .



Tăcere îmbrățișată
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2005-03-03  |     | 



Sună ca și cum ar fi imposibil, ca și cum munții ar vorbi, ca și cum marea ar tăcea, ca și cum soarele ar striga, ca și cum pietrele ar țiui... peștii ar muri, păsările n-ar cânta...

Tăcerea din brațe mi-e dragă, o caut de vremuri, poate de când am strigat prima secundă din pântec ieșind, poate am căutat-o în primul legănat și în primul minut de somn odihnitor, în prima picătură de lapte, în prima privire lăsată asupra lumii.

Îmbrățișez tăcerea ca pe o minunăție. Uneori îmi spun că e atât de rară, așa cum era atunci în abația din anul o mie o sută, în care tăcerea era doar tăcere. Nu încremenire, nu gol, nu moarte. Tăcere. Vibrând a viață de dincolo, de dincolo și de dincolo de viață.

O tăcere pe care fătul o are în pântec, grăindu-i mamei prin necuvinte rostite, ce presimte, ce resimte, ce simte. Ce nu, nu simte. Tăcerea nespusă, neauzită, neatinsă. Născândă. Și în stele.

Tăcerea "Catedralei" sculptată de Rodin, sau tăcerea brâncușiană. Tăcerea pianului între două simfonii. Tăcerea rugăciunii din adâncuri. Tăcerea odihnită în cuvinte, tăcerea prinse în pupilă de iris, tăcerea trupului când vorba se stinge.

Mi-e dragă tăcerea din palmele mele, mi-e o piramidă, o întorc, mi-e clepsidră, o așez, mi-e destin, o suspend, mi-e înseninare. O simplă atingere și se preface în prismă, luminându-mă din alb în infinite nuanțe. Necuprinse decât în tăceri de culori.

Mi-e aer tăcerea, fără ea n-aș putea respira între cuvinte, între gânduri, între stări, între percepții și apercepții, între vise și iluzii, între realități de soiuri nesfârșite, între oameni. Între oameni aștern, presar, răspândesc, aduc, chem vital tăcerea. În oameni. Le-o picur, ca-ntr-o transfuzie necesară supraviețuirii sufletești.

Înțeleg de ce nu mi-am ales să fiu altceva decât sunt acum. Aș fi fost poate mai înalt inteligentă, cu mult mai frumoasă, cu indelebilă măiestrie, cu o prea ascuțită istețime, splendidă în armonie, înțeleaptă pe veci. Aș fi fost. Am ales să nu fiu într-atât. Să păstrez în mine un spațiu vital de tăcere. În care tăcere și sunt.

Tăcută în mistere, descânt.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!