Pictate pe ape,
Icoane fantastice udate,
De lacrimi aurii acumulate,
Surâd vremii aproape.

E timpul evlaviei,
Ora trezirii la viața,
A celor pătimași adorației
Ieșiți la lumină din ceață.

Amestecate idei de rugă,
La un tabu neidentificat,
Cu sentimente spuse pe fugă
Te apară de păcat.

Imensitatea apelor parțial colorate,
Închisă în cercuri de suflete,
Îți dau revărsarea muzicii acompaniate,
Cu parfum de violete.

Revin la spațiul viitor,
Cu viziuni în cerc deschis,
Zidit cu pași mărunți de un constructor
Pe un teren nedefinit, închis.

Și comentez…