nu mai stiu sa cred.
mi s-a intamplat intr-o dimineata sa simt ca iubesc, si am ramas uimita. senzatia aia de bucurie, de zambet pe care nu-l poate sterge nimic, m-a patruns pana in oase, mi-a dat fiori pe sira spinarii. pentru cateva zile mi-am balacit intelectul in amintirea senzatiei, pana cand nu a mai ramas decat o picatura, in causul palmei mele.
daca as mai sti sa cred..
as merge pe strada cu mana intinsa, cu picatura de iubire transformata in cristal de gheata, asteptand sa ninga in palma mea, pe buzele mele..