Mâine plec. Si sper sa nu ma mai intorc. Niciodata. Mâine plec si sentimentul pe care-l am e minunat. Simt o usurare,o bucurie impletita cu amaraciune, da! o bucurie prin rădăcinele careia se încâlcesc usoare regrete. Dar ele nu conteaza. Conteaza ca mâine plec. Si e cat se poate de adevărat!
Sunt lipsită de suflet, stiu.O persoana fara de suflet. Goală pe dinauntru și goală pe dinafara. Vântul șuiera prin mine si iese prin rănile lăsate de timp.
Hainele au refuzat demult sa ma mai imbrace. Goala si rece pe dinafara am ramas. Albastra m-am facut de atata raceala cu care tratez oamenii. Goala si glaciala pe dinauntru am ramas. Organe nu mai am.Sunt o stanca de gheață și inima-mi e blocata intr-un țurțure gros ce picura tot timpul si nu se mai topeste.
Demult am plecat din mine. M-am parasit intr-o zi si numai eu stiu de ce.
Demult lumea nu mai insemna ceva pentru mine. Demult...nici lava nu ma mai frige, nici cuvintele nu ma mai patrund, nici "Savonarola" lui Stanescu nu ma mai îngrozeste...
Confeso, mi s-a intamplat ceva.De maine nu voi mai exista. Vine alta in locul meu. Ma tem...da, mi-e frica...Faceti ceva cu mine. Faceti ceva din mine! Cred ca maine plec si nu ma mai intorc niciodata...