senzațiile s-au ascuns în codrii de la marginea inimii mele secetoase îngălbenite ca jivinele mărunte și gheroase . în catedrala părăginită într-o strană cariată copii străvezii și reci încropesc cu mâini tremurânde sacrilegii. peste orașul bântuit de muzee blocate-ntr-o eternă zi de luni se scurg sloiuri. mirarea s-a sleit în borcane iar ultimele fapte zac în cronici colbuite

aici chiar dacă vii acum o mie de ani

e

prea

târziu