Judecata lumii

Mã voi ridica în picioare
ªi voi sta drept, în faþa voastrã.
N-aveþi decât sã mã întoarceþi pe toate pãrþile
ªi sã-mi însemnaþi cu sânge obrãznicia.

N-aveþi decât sã mã judecaþi
Dupã legile voastre cele drepte
Descoperindu-mi pedepse demne
De pãcatele mele cele fãrã de cãpãtâi.

Sunt oare acestea dureri?

Mã voi lepãda de haine,
Le voi arunca alãturi
ªi voi sta gol, cu privirea-nainte
Uitându-mã în ochii voºtri.

Vedeþi?
Nu ascund nimic sub hainele acestea
Doar un trup ca oricare altul
Poate mai viu, poate mai stins.

E oare aceasta o nebunie?

Vã voi da apoi trupul meu
Sã-l trageþi la sorþi între voi,
Sã-l supuneþi, sã-l rupeþi,
Sã-l chinuiþi cum ºtiþi mai bine.

E trupul de vinã?
Pedepsiþi-l, îndreptaþi-l,
Spãlaþi-l de tot ce vã scârbeºte,
Acoperiþi-l ca sã nu-i vedeþi goliciunea!

E oare acest lucru destul?

Veþi cere la urmã ºi sufletul.
Voi renunþa la el
Cãci va fi deja gol.
Va fi deja departe.


A fost aceasta o viaþã?

Probabil cã nu.
Ce-ar fi sã-mi daþi una
Ca sã o trãiesc apoi cu grijã ?
Credeþi cã aþi putea ?

Dar sã nu fie prea frumoasã
Cã s-ar putea s-o irosesc
ªi nu se cuvine.
Mai bine daþi-mi o moarte.

O moarte v-ar mulþumi pe toþi ?

12.02.2000